Surprinderea de pe chipul sau mi-a demonstrat ca nu se astepta la astfel de cuvinte din partea mea. Nici macar lui ii venea a crede ca era corect ceea ce a auzit. Nu are nici un cuvant de spus? Am inceput sa fac cerculete mici pe pieptul lui cu degetele, de parca as fi desenat pe nisip.Cand am dat sa ii zic ceva, l-am vazut ca si-a mutat privirea de-a lungul meu, in jos, si inapoi spre față. In mai putin de doua secunde, m-am trezit jos, pe pat, iar el statea in picioare cu spatele spre mine.
- Nu, Lunna... a spus rece. Nu vrei...
Am facut ochii mari. Nici nu mi-am dat seama cat de repede m-a asezat pe pat, cu toate ca inca mai simt urmele mainilor sale pe talia mea dezgolita.
- Ba vreau! am insistat eu, lovind cu pumnii in patul de sub mine. Vreau sa fiu a ta!... am repetat cele spuse.
S-a intors brusc cu fața spre pat, cautand ceva cu privirea, iar, cand a gasit , mi-a pus tricoul sau in mana.
- Imbraca-te... mi-a ordonat scurt. Arati patetic...
Cuvintele lui m-au lovit din plin. Arat patetic, zici... Orgoliul meu nu s-a lasat invins. Am aruncat tricoul inapoi pe pat si mi-am incrucisat bratele la piept. M-a inlaturat... mi-a spus constiinta. Ma simteam atat de penibila, incat nici eu nu ma puteam indura.
- Clar... Trebuia sa imi spui de la inceput ca nu sunt destul de buna pentru tine.... Inainte de a arata patetic.... i-am aruncat si eu bumerangul.
A respirat adanc pret de cateva secunde, timp in care eu aproape ca ii saream la gat sa il sugrum. Eram foarte suparata pe el, dar nici macar nu imi dadea atentie. Pur si simplu isi tinea privirea intr-un punct, in timp ce statea cu spatele la mine. Nu are forta de a te infrange in față... mi-a rasunat in minte. Am fost respinsa cu adevarat... am gandit, incercand sa imi opresc siroaiele de lacrimi ce voiau sa imi inunde obrajii.
- Cum de am putut sa cred ca sunt câtuși de putin importanta pentru tine?
Iarasi tacere. A facut cativa pasi si a iesit din camera, lasandu-ma singura in patul mare. Am lovit inca o data cu pumnii in panza moale si gri de sub mine ca un copil bosumflat, apoi mi-am pus tricoul acela blestemat, sperand sa scap de rusinea de care avusesem parte cu doar cateva secunde in urma. Mi-am strans genunchii la piept, facandu-ma cat mai mica in locul meu. Pozitia ghemului... mi-a rasunat in minte vocea lui din prima seara. Asa a numit-o el... am gandit, lasand o lacrima sa isi lase urma pe obrazul meu. Patetic... Arat patetic.... Si eu care ma consideram frumoasa... am zis, strangandu-mi dintii cu putere.
Dupa vreo zece minute in care a lipsit, iar lacrimile mi s-au uscat, a revenit in camera. L-a privit urat, apoi mi-am inchis ochii ca sa nu il mai vad. Eram mult prea jenata ca sa pot sa ii mai spun ceva.
- Esti foarte importanta pentru mine... a spus incet, asezandu-se pe pat, aproape de mine.
Era randul meu sa tac. O sa ma prefac ca nu l-am auzit si nu o sa reactionez la nimic din ce imi vorbeste... Lasa-l sa vada cum se simte sa fii ignorat... Orgoliul meu nu ceda.
- Cine ti-a spus ca nu esti destul de buna pentru mine? a intrebat, iar eu am continuat sa tac. Esti mult prea buna pentru mine, pentru ca de fiecare data cand te vad ma simt aiurea, fiindca te fac sa suferi... a inghitit in sec.
Nu imi venea sa cred ce imi auzeau urechile. Ma face sa sufar? Nu stiu ce sa zic... Poate ca se comporta ca un nesimtit uneori, dar de mult mai multe ori ma scoate din problemele in care ma bag... Nu stiu cum, dar m-am atasat de el mult prea mult ca sa il consider inferior mie...
- Stiu ca ma asculti. a vorbit la fel de incet. De fiecare data cand incep sa vorbesc, tresari.
M-a prins. Mi-am deschis ochii si l-am privit.
- De ce imi spui toate astea? am intrebat vinovata.
A expirat adanc. Se vedea de departe ca il durea faptul ca vorbea.
- Stiu ca maine nu o sa o mai pot face. Oricum... Sunt sigur ca nici nu o sa iti mai amintesti mare boaba. De aceea mi-am lasat sufletul sa vorbeasca...
Am inghitit in sec. Ii vorbeste sufletul... Simt cuvintele lui ca pe un gol in stomac...
- Daca tot sunt asa perfecta, de ce ai zis ca arat patetic? am spus suparata, incrucisandu-mi bratele la piept.
A ras ironic.
- Pareai atat de sigura pe tine. Nici nu dai ca abia iti tii respiratia cand ma vezi... a continuat sa vorbeasca. Aceea nu erai tu, Lunna... Acela era efectul alcoolului, asa ca inceteaza sa mai insisti....
- De unde ai ajuns la concluzia asta? Vrei sa spui ca eu nu stiu ce simt?
A pufnit.
- Nu e vorba de asta... Doar ca... Nu vreau sa te ating atata timp cat esti beata... Nu sunt un profitor.
Mi-am strans buzele intr-o linie. Tot ma simt respinsa...
- Uite! Daca imi ceri acelasi lucru maine, nu am nici o problema cu asta. Dar daca o faci azi, o sa ma simt ca profit de alcoolul din sangele tau... Atata timp cat bautura aia te-a ajuns la cap, nici eu, nici altcineva nu are voie sa te atinga. Clar? mi-a zis serios.
Am aprobat din cap. Dar asta nu e efectul alcoolului... Eu chiar tin mult la Adam.... am strigat in gand. Chiar nu constientizeaza asta?
- Acum, culca-te... Maine trebuie sa te duc acasa....
Mi-am culcat capul pe perna, continuand sa il privesc in ochi.
- Adam? am scancit ca un copil mic.
- Da, Lunna? a zis bland.
Am tras aer in piept.
- Imi dai macar un pupic de noapte buna? am spus cu ochii de catelus nevinovat.
A zambit ironic. Cred ca nu se astepta sa ii zic asta...
- Noapte buna, Eva mea! a soptit, depunand un sarut in parul meu si invelindu-ma cu cearsaful.
Nu am mai zis nimic despre determinativul pe care l-a folosit. Incepeam sa ma obisnuiesc cu el.
- Esti foarte importanta pentru mine. Sa nu uiti asta. a zis, iar eu am cazut prada somnului cu zambetul pe buze.
CITEȘTI
Aleasa (Volumul II)
Ficção Adolescente"- Adam?... - Da, Lunna? - Vreau sa fiu din nou Aleasa ta..." Se recomanda a citi volumul I, pentru a intelege mai bine linia de subiect.
