Ce cauta el aici????? Mi s-a dus inima in calcaie cand am vazut cine a iesit din masina oprita la o distanta minima de mine... Nu!!! Nu! Nu! Nu! Nu! Nu!.... Am inghitit in sec. Ce fac acum??? am urlat in sinea mea. Gandeste, Lunna! REPEDE!
Sa fug? Nu... Isi va da seama ca nu mi-am pierdut memoria... Sa tip? Nu... Acelasi motiv... Ce sa fac???... am expirat adanc. Oricat de mult mi-ar displacea ideea, trebuie sa continui sa merg in drumul meu, sa mimez calmul si sa ma prefac ca nu stiu cine este.... Poate scap cu viata....
Am inghitit in sec, iarasi. Vreau sa am puterea de a intra in pamant... Sa zbor... Sa ma teleportez.... Sa ma evapor..... Orice!... Numai sa nu stau aici... Sunt o prada usoara in fata lui....
Atata timp cat m-am plans eu pe soarta, nici nu observasem ca a ajuns la un pas de mine. Am vrut sa fug in directia opusa, dar picioarele mele erau ca niste scanduri, nu voiau sa isi miste nici macar cea mai mica celula a muschilor. La naiba!
S-a oprit in fata mea, eu am incercat sa il ocolesc, dar el mi-a taiat din nou calea.
- Lunnita! a exclamat cu acelasi ranjet pe fata.
Fara sa imi dau seama, am privit spre el. Am inghitit in sec. Nu am putut sa nu observ ca petele-i mov de pe fata devenisera usor galbui. Abia daca se mai vedeau. Tipul acesta chiar nu invata deloc?...
- Pot sa trec?... am intrebat, incercand sa fac pe curajoasa.
A mijit ochii.
- Opa... Pestisorul poate sa vorbeasca... a continuat pe acelasi ton, fara a ma baga in seama cand i-am vorbit.
Am inghitit in sec, iarasi.
- Scuzati-ma, domnule. Ma grabesc sa ajung undeva. Mi-ati putea da voie sa trec? am insistat, incercand sa scap cat mai repede.
A lasat capul usor pe o parte, de parca ar fi incercat sa traduca ceea ce am zis in cine stie ce limba. Aveam un nod urias in gat si eram pe cale sa raman fara aer daca nu fugeam mai repede de langa el. Imi dadeam toata putinta sa il privesc in ochi, cu scopul de a nu ma simti intimidata de perechea de ochi verzi ce ma privea cu interes. Un interes prea mare, dupa mine...
- Desigur ca as putea. Dar nu vreau. m-a pus la punct.
A urmat o scurta pauza, in care eu nu stiam ce anume sa fac. Faptul ca a rupt scurta tacere, nu m-a incalzit deloc...
- Cum a fost ziua de azi, Lunnita? a spus ironic.
Mi-am pus tot curajul in voce si am spus:
CITEȘTI
Aleasa (Volumul II)
Teen Fiction"- Adam?... - Da, Lunna? - Vreau sa fiu din nou Aleasa ta..." Se recomanda a citi volumul I, pentru a intelege mai bine linia de subiect.
