Aleasa (Volumul II)

Capitolul 51

- Te-am vazut... am mormait cu voce tremuratoare.

Mi-am dat seama ca nu avea de unde sa stie toate detaliile decat daca nu ar fi fost de față in acel moment. Nu imi venea a crede urechilor. Ar fi putut sa ii spuna Adam cate ceva, dar luxul acesta de amanunte nu avea cum sa il cunoasca. Mi-am scos nesigura telefonul din rucsacul de scoala si am cautat in agenda. Chiar ma sunase. Apelul a durat in jur de zece minute, chiar daca eu nu imi aminteam sa fi vorbit cu Dean. Se pare ca teroarea de atunci m-a ajutat, oarecum.

- Ups! M-ai prins. a ras ironic. Eram sigur ca nu ai mai cautat sa vezi cine te-a sunat. Daca stiai, sigur ma intrebai ceva a doua zi cand am vorbit.

Am inghitit in sec.

- Din cauza mea aproape ca v-a omorat Sam, dar sper ca am recuperat greseala cand am aparut si eu prin cadru... a continuat ironic.

Eu inca eram in șoc.

- Daca era tata cel care suna in acel moment? am silabisit fara pic de voce.

- Atunci urma un adevarat scandal... a continuat, incercand sa zambeasca incurajator. E bine totusi ca am fost eu...

Am inghitit in sec.

- Mersi... am mormait.

- Eu plec. Sa incui toate usile si ferestrele, pentru ca nu stii niciodata cand poate sa apara Sam sau Kyle. Nu o sa se lase pana nu reuseste sa te prinda. a zis cu regret. Mult noroc!

Am inghitit in sec.

- Asa o sa fac. De cum intru in casa o sa am grija sa inchid toate caile de acces. am promis supusa.

A privit spre casa mea si a continuat.

- Ne vedem maine la scoala sau vrei sa stai acasa o zi? a intrebat ironic.

- Vin. Nu o sa fug de toate doar pentru ca ma urmareste Sam. am raspuns deja obosita de toata faza cu Sam. Poate o sa cedeze odata si odata...

- Nu m-as baza prea mult pe idee... Daca am aflat ceva despre el, atunci asta e ca Sam nu cedeaza niciodata...

Am inghitit in sec si am aprobat a intelegere.

- Si, apropo... Aceea nu a fost singura data in care ti-am vazut licarirea din ochi. In prima zi in care te-a adus Adam la scoala radiai a fericire. Mai stii? a incheiat ironic, facandu-mi cu ochiul.

Apoi a plecat, neasteptand un raspuns si lasandu-ma iarasi cu gandurile mele.

Am intrat in casa si am incuiat toate usile si geamurile, asa cum i-am promis lui Dean, iar, cand am terminat, am mai verificat de inca trei ori. Pe cine minteam? Chiar imi era frica de ei... Nu puteam risca sa ma prinda iarasi... Usa din spate am verificat-o de cinci ori, sa fiu sigura ca nu am uitat de ea. Eram constienta ca, in caz de nevoie, Sam ar putea sa sparga geamul ca sa intre in casa, dar presupuneam ca nu ar face-o pentru a nu lasa urme oamenilor legii. Plus la asta, ar face mai mult zgomot decat ar trebui, riscand astfel sa fie auzit de cineva.

Din plictiseala, am inceput sa fac un referat pe care trebuia sa il prezint peste o saptamana. Macar asa puteam sa imi iau gandul de la lumea asta.

Nu imi place sa fiu mintit... mi-au rasunat in minte cuvintele lui Adam. De cate ori am auzit fraza asta din partea lui... Si tocmai el e cel care mințea in tot acest timp... am gandit jignita. Nu am primit nici un motiv sa imi pese de tine... mi-a rasunat in minte iarasi. Totusi... Se pare ca a fost si sincer... am gandit sarcastica, amintindu-mi cat de usor i-a fost sa imi zica aceste cuvinte. Doamne!!! Cat am putut fi de naiva... Ma urasc pentru asta... Priveam neajutorata spre cartea din fața mea, cu toate ca gandurile mele erau cu totul in alta directie.