Aleasa (Volumul II)

Capitolul 18

Mi s-a asezat un nod in gat, ce nu ma lasa nici macar sa respir. Trebuie sa vad ce vrea... Daca pot, o sa aman raspunsul la asta... Dar trebuie sa il ascult....

- Ce vreau eu de la tine? a repetat, ca sa creasca presiunea in pieptul meu.

Inima imi batea nebuneste in piept, nemaistiind la ce sa ma astept. Plus ca ma gandeam si la intelegerea dintre Ryan si Adam. O sa cedez nervos din cauza lui...

- In primul rand.... a ezitat, dar mi-am dat seama ca o face dinadins. Soarele sa nu afle despre asta... Clar?

Am incercat sa inghit nodul din gat, dar nu am reusit. Am aprobat din cap ca sa scap de constrangerea la care eram supusa de nemernicul din fata mea. Spune, naibii, o data, ca nu mai rezist! am tipat la el in propria-mi imaginatie. Ce mult as vrea sa pot scoate vreun sunet ca sa-mi exteriorizez toate emotiile...

Oare din ce cauza ar trebui sa nu stie Adam? mi-a rasunat in minte. Trebuie sa fie de rau... Foarte rau....

- Nici taică-tu sa nu afle... a continuat.

Nici tata... Sigur e ilegal....

- Ce trebuie sa fac? am intrebat incet, dar vocea mea a sunat de parca as fi fost sugrumata.

Respiram sacadat, nemaiavand rabdare. De ce lungeste atat discutia asta?... M-am saturat deja....

- Papusa nu mai are rabdare... Nu?

I-am aruncat o privire incarcata de ura.

- In primul rand: nu sunt papusa!... Si in al doilea rand: spre deosebire de tine, eu ar trebui sa fiu la ore acum... am spus dur.

M-a privit ca pe un copil mult prea rasfatat.

- Ai nevoie de o cutie de chibrituri? a spus ironic.

Poftim??? Ce naiba mai inseamna si asta? O fi iarasi vreun determinativ, dar nu il pot intelege... Vazandu-ma atat de ratacita in propriile ganduri, a continuat.

- Sa iti pui nervii in ea... Nu suntem aici la circ sa ne aratam mofturile....

Mi-am aruncat ochii peste cap.

- Imi imaginez ca tare ai vrea sa fii la scoala acum, dupa toate cele intamplate.... a spus ca pentru el.

- Nu esti in puteri ca sa decizi ce vreau eu si ce - nu... am spus, strangandu-mi bratele la piept.

Pe fata lui si-a facut loc un ranjet urias de atotstiutor.

- Punem pariu?...

- Lasa-ma cu prostiile astea... am zis, fluturand mana prin fata lui. Mai bine mi-ai spune ce trebuie sa fac... a urmat o scurta pauza. Pana nu ma razgandesc si ii spun lui Adam....

Asta a fost ca o incercare nereusita de a-l manipula.

- Vezi ca, daca ii spui lui Adam despre asta, s-ar putea sa afle si Sam anumite lucruri.... Si nu cred ca te-ar frapa ideea asta.....

Am inghitit in sec. De ce dau dovada mereu de prostie? Lunna! Gandeste inainte sa spui ceva...

- Ma bucur ca m-am facut inteles... a concluzionat din reactia mea. Tu ma ajuti pe mine, iar eu iti tin secretul. Si suntem chit.

Am inghitit in sec, iarasi.

- Accepti sau nu? m-a intrebat dupa o scurta pauza, cu aceleasi aere de superior.

Am meditat pret de cateva clipe.

- Ascult.

- Trebuie sa ma gandesc la propunerea ta. Pot sa iti raspund mai tarziu?

M-a privit scrutator.

- Vrei deja sa ii povestesti lui Adam?

Am dezaprobat din cap, nereusind sa-l privesc in ochi.

- Nu... Nu ii spun...

Nu vreau si mai multe probleme... Va avea si el de suferit daca afla Sam.... Ar fi trebuit sa ma omoare, dar a ales sa ma elibereze si sa aiba incredere in mine.....

- Promit... am spus, obsevand ca era neincrezator.

- Ok. La ce ora termini orele? a schimbat subiectul.

- In jur de 4-5. am spus ezitand. O sa vii? am vrut sa concretizez eu.

- Nu as rata asta pentru nimic in lume... Trebuie sa imi dai un raspuns, din cate stim amandoi.

Am inghitit in sec, mi-am luat ghiozdanul si am soptit un "la revedere" scurt. Am vrut sa ies din masina, dar vocea lui m-a oprit.

- Sa alegi ce e mai bine pentru tine... a spus, facandu-mi cu ochiul.

Am aprobat si am iesit, indreptandu-ma in graba spre scoala. Sper sa o fac... De nu, toata staruinta pe care am depus-o in ultimele zile se duce pe apa Sambetei....