Aleasa (Volumul II)

Capitolul 40

- Ce dracu'? l-am auzit pe Adam, soptind nervos.

M-a apucat violent de brat si m-a tras in spate. S-a prabusit in pirostrii pe iarba, iar eu i-am urmat exemplul, cu toate ca nu intelegeam motivul. Cand mi-am revenit din socul ce ma cuprinse, eram cat se putea de speriata.

- Ce s-a intamplat? am intrebat, dorindu-mi sa ma ridic sa vad peste tufisul care ne ferea de orice ar fi fost de partea cealalta.

Nu a raspuns. Si-a pus degetul aratator la buze, ca sa imi arate ca nu trebuie sa vorbesc. Mi-am sigilat buzele, dar tot asteptam explicatii, pentru ca imi era frica de ceea ce il facuse pe Adam sa se ascunda atat de repede. Am incercat sa ma uit ce ar fi trebuit sa ma sperie, dar Adam m-a tras la locul meu si mi-a facut semn sa nu ma misc.

- Cine e acolo? am insistat nerabdatoare.

A inghitit in sec.

- Sam...

- Poftim??? am sarit eu ingrozita. Ce cauta el aici?

M-a sagetat cu privirea, ca sa tac. Mi-am muscat limba, straduindu-ma sa imi pastrez calmul. Adam nu parea ca e speriat la fel ca mine, mai degraba era gata de a sari la atac. As fi vrut si eu sa fiu atat de curajoasa... Se mijea de dupa marginea tufisului sa vada daca mai e nebunul. Dar dupa reactiile lui, mi-am dat seama ca nu voia sa dispara.

De ce a venit? Cum a reusit sa ne gaseasca? Oare stie ca noi suntem aici? Ne-a vazut? mii de ganduri mi se derulau cu viteza prin minte. Voiam doar sa iesim din parc, sa mergem acasa la mine, dar am dat de el la poarta. Ma simteam recunoscatoare celor ce au sadit asa tufisuri mari in parc, imi erau de folos in acel moment.

Sam... Sa il intalnesc de doua ori in aceeasi zi este mult prea terifiant.... am gandit, simtind cum, involuntar, imi feliam limba cu ajutorul dintilor. Ce am facut sa merit asta?... Ce norocoasa sunt....  am oftat. Totusi... Ma bucur ca de data asta este si Adam... Nu stiu ce as fi facut daca el nu era cu mine.... Nu am fost obisnuita niciodata cu atata actiune in viata mea....

Inima mea nu se mai oprea din a bate.  Cu toate ca nu l-am vazut pe Sam, imi aparea in fața ochilor de fiecare data cand clipeam, iar asta era chiar mai rau.

- Sa ma duc la el? am intrebat pe un ton foarte scazut. Pe mine ma vrea...

Nu eram sigura ca m-a auzit Adam, dar si-a intors privirea imediat si am crezut ca ma taie bucatele. Cred ca, dupa cum m-am comportat in ziua asta, in mintea lui se deruleaza cum o sa ma omoare, cum o sa imi sape o groapa si o sa ma acopere cu pamant. O sa ia pamantul cu o lingurita de ceai, sa ii faca mai mare placere.

- Stai aici. m-a lamurit dur.

Am inghitit in sec. Pe asta cred ca am meritat-o... M-a apucat de incheietura si ma tinea strans in timp ce se uita spre pradatorul care se afla la doar treizeci de metri de noi. Pentru orice eventualitate... am gandit privind spre mana lui ce m-a prins. Nu are incredere in mine ca o sa raman pe loc...