Aleasa (Volumul II)

Capitolul 30

- Lunna... am auzit vocea lui slaba.

Nu am raspuns, dar mi-am intors fata spre el, privindu-l interesata de ce dorea sa imi spuna. Mergeam spre cladire alaturi de el. Se oprise brusc in loc ceea ce m-a lasat confuza.

- Imi pare rau ca m-am comportat astfel cu tine... a zis vinovat, cu ochii in pamant, parca fiindu-i frica sa ma priveasca.

L-am imbratisat, lasandu-mi capul pe umarul lui, indreptandu-ne astfel spre cladire.

- Nu trebuie sa stai cu mine daca nu vrei... a mormait. Todd avea dreptate, m-am comportat ca un nemernic... a vorbit pentru el.

Nu m-am miscat din loc, doar mi-am ridicat capul de pe umarul lui ca sa ii pot vedea fata. Voiam sa deschid gura ca sa ii spun ca nu trebuie sa fie atat de dur cu el insusi, dar am fost prea inceata, pentru ca telefonul sau a inceput sa ii sune. Atunci m-am dat intr-o parte, ca sa poata sa raspunda apelantului. Cand a vazut ecranul telefonului, maxilarul sau s-a inclestat momentan. E de rau... am gandit, observandu-i reactia. A mormait ceva neintelegibil, apoi a deschis apelul.

- Ce vrei? a intrebat serios, abia abtinandu-se sa nu tipe la cealalta persoana.

I-am luat mana in palmele mele, incercand sa il fac sa se calmeze, dar mi-a facut semn sa stau la locul meu, cand si-a smuls-o cu putere.

- Nu, nu e cu mine. a zis printre dinti. Ar trebui? a intrebat pe celalalt.

Maxilarul sau statea inclestat de puteai sa zici ca isi farâmița dandura. Oare cu cine vorbeste?...

- Unde era cand ai vazut-o ultima oara?

Calmul din vocea lui ma facea sa ma cutremur, atunci cand vedeam ca e pe cale sa explodeze. Ceva imi spune ca eu sunt subiectul conversatiei...

- Chiar nu stiu unde poate fi. Daca ai condus-o acasa, inseamna ca acolo trebuia sa fie. a spus distant. Caut-o, ca eu nu am cum sa colind tot orasul sa o gasesc.

A facut o scurta pauza, in timp ce l-a ascultat pe apelant.

- Nu imi pasa cum, dar vreau sa stiu ca e in camera ei, in patul ei, nu cine stie pe unde... Clar? Si, apropo... Mai tii minte cand ti-am zis sa nu te mai apropii de ea? Ei, bine... Imi sustin spusele de mai devreme... a spus ceva mai dur si a inchis apelul. Nenorocitul...

- Era Ryan? am vrut eu sa aflu.

Privea in gol.

- Da. M-a mintit ca te-a dus acasa cand te-a luat de la scoala, iar acum taica-tu l-a sunat ca nu esti acolo. E un nemernic... Si acum m-a sunat sa vada daca esti cu mine cumva. Cica as fi putut sa te iau cu mine si sa pice el vinovat.

Cuvintele lui m-au lovit. Ryan e un nesimtit... Cum a putut sa imi faca asta?

Nici unul dintre noi nu a mai spus nici un cuvant pana ce am ajuns in fata unei usi, pe care a deschis-o cu cheile pe care le avea in buzunar. Revederea lor mi-a reamintit conditiile in care le-am mai vazut. Prima zi in care am ajuns la Adam... Prima incercare de a fugi.... Prima data cand l-am vazut pe el..... Ziua care mi-a dat lumea peste cap..... iar o stare de melancolie si-a facut loc in inima mea.

Am intrat in apartament atunci cand mi-a facut semn sa intru, holbandu-ma fara nici o rusine in toate partile. Nu ma puteam abtine. Totul era atat de magnific...

- Aici stai tu? am exclamat ca un copil mic.

A zambit ca unui copil mic.

- O parte foarte mica a timpului. Vin cam rar pe aici. a raspuns, ranjind spre mine. Ti-e foame? m-a intrebat Adam, distragandu-mi atentia de la restul lumii.

Am negat pur si simplu din cap. Mi-a facut semn sa il urmez si asta am facut. Am ajuns intr-o camera la fel de spatioasa ca intreg apartamentul, ceea ce mi-am dat seama ca era dormitorul. S-a oprit in dreptul unui dulap mare, plin cu haine, dar eu nu am stat langa el. Dimpotriva, am pornit spre geamul inalt cat tot peretele. O panorama de toata frumusetea mi s-a afisat in fata ochilor, apartamentul fiind la o inaltime destul de mare de sol. Luminile orasului se vedeau din toate directiile, ceea ce m-a facut sa ma intreb cat o fi fost ceasul. In mai putin de doua minute, Adam a aparut chiar in spatele meu, iar eu am tresarit de surpriza. Mi-a inmanat un tricou de-al sau si mi-a spus:

- Du-te sa te schimbi in asta. Nu am altceva in ce te-ai putea imbraca.

Am aprobat a intelegere si l-am urmarit cu privirea pana s-a lungit in patul mare din mijlocul camerei. Ma scruta cu privirea ganditor si nu scotea nici un sunet. Am strans tricoul in mana si m-a indepartat putin de geam, ramanand sub insistenta ochilor lui negri ca onixul.

Fara sa ma mai gandesc mult, m-am apropiat de el cu rugamintea de a-mi deschide fermoarul rochiei, iar cand m-am vazut eliberata de el, am lasat rochita sa imi cada de pe umeri fix la  un metru distanta de Adam, ramanand in sutien. Surprins, a facut ochii mari, nereusind sa scoata o vorba, dar peste doua secunde si-a regasit vocea.

- Lunna, ce dracu faci? Te-am rugat sa te duci sa te schimbi. De ce te dezbraci aici? a intrebat incruntat, asezandu-si antebratul peste fata, in semn ca nu se uita.

Nu i-am raspuns. M-am oprit in loc si doar priveam spre el confuza. Il deranjeaza? Am clipit de cateva ori, apoi mi-am lasat haina sa alunece si de pe picioare, lasandu-ma pe mine doar in lenjerie. Am lasat-o gramada pe jos si m-am dus spre Adam, cocoțându-mă pe el, cu picioarele in stanga si in dreapta lui.

- Lunna! a vorbit, ducandu-si mana libera pe piciorul meu, fara a-si da seama. Inca nu te-ai imbracat? a exclamat repulsiv. Coboara de pe mine...

Am stat pret de cateva clipe, privindu-l in tacere, in timp ce el astepta raspunsul meu.

- Adam?... am vorbit aproape fara glas, incercand sa ii iau mana de pe ochi.

- Da, Lunna? a intrebat, lasand mana jos, dar continuand sa isi tina ochii inchisi.

Am inspirat adanc, refuzand sa ma dau jos de pe el.

- Vreau sa fiu din nou Aleasa ta...

Am putut vedea ca s-a incruntat putin, confuz.

- Păi, esti... mi-a zis simplu. Nu ai incetat niciodata din a mai fi... a murmurat, de parca ar fi vorbit cu el insusi. Acum, da-te jos de pe mine.... mi-a spus serios.

Am privit spre cel pe care eram cocoțată, care tot incerca sa ma ridice de pe el, dar fara noroc.

- Demonstreaza-mi...

Am spus, prinzandu-i fata in mainile mele mici si aplecandu-ma spre el sa il sarut. Prima clipa nu si-a dat seama ce se intampla, dar, cand a inteles, am simtit ca mi-a cazut prada ispitei. Creierul meu nu mai reusea sa tina cont de toate emotiile si sentimentele ce imi faceau stomacul praf, iar eu nu mai eram stapana pe mine de ceva vreme. Stiam ca tin la el mult mai mult decat la o simpla persoana si trebuia sa o duc la un alt nivel. Ryan nu m-a facut niciodata sa ma simt asa, dar Adam a reusit fara sa constientizez asta. M-am ridicat atunci cand am simtit ca raman fara aer.

- Adam... am zis, respirand sacadat.

Si-a deschis ochii negri, care aveau o stralucire aparte, pe care nu o mai remarcasem niciodata. Si Adam respira ritmic, dar acum nu mai incerca sa ma coboare de pe el.

- Vreau sa fiu a ta... am vorbit increzatoare de ceea ce simteam.