Aleasa (Volumul II)

Capitolul 59

M-am trezit din transa abia atunci cand Adam a oprit motorul fix in mijlocul unei multimi de persoane. Majoritatea erau de varsta noastra sau mai mari, dar foarte putini treceau de treizeci de ani. Facusem o mica statistica in timp ce faceam față șocului. Era mult prea multa lume, iar eu nu ma asteptam deloc la asa ceva. Adam m-a strans de mana de parca mi-ar fi soptit ca e totul in regula, cu toate ca buzele nu i s-au miscat deloc. Si-a scos casca de pe cap in timp ce un grup destul de mare de persoane s-au apropiat de noi. Oare toti erau din armata lui Sam? Mi se parea ca era imposibil. Erau mult prea multi... Adam era foarte calm, semn ca nu reprezentau vreun pericol, asa ca mi-am scos si eu casca de pe cap.

- Deci, asta e papusa, care ti-a luat mintile? a intrebat unul, ranjind si facand semn cu o spranceana spre mine.

Adam a coborat grabit de pe motor si m-a ajutat si pe mine sa ma pun pe propriile picioare. In timpul acesta am putut remarca foarte usor ca respiratia ii devenise precipitata si abia se abtinea sa nu ii raspunda tipului. Totusi, mi-a aruncat o privire ce imi spunea sa nu-i dau atentie celuilalt.

- Azi cat sa fie? a intrebat brusc, incercand sa schimbe tema discutiei.

A batut palma cu baiatul cu pricina si si-au lovit umerii intr-un gest de salut.

- Zece. i s-a raspuns.

- Cum de ai venit? a intrebat un alt baiat.

- Am lipsit eu vreodata? a vorbit Adam ironic.

In tot acest timp, Adam se saluta cu unii din grupul ce ne inconjurase, iar eu stateam langa motorul sau confuza, pierduta si usor panicata. Nu stiu de ce, dar nu puteam sa ma linistesc cu gandul ca eram singura, iar in jurul meu - atatea persoane. In mai putin de treizeci de secunde, era alaturi de mine, iar o usoara stare de siguranta m-a cuprins. Totusi, panica mai exista.

- Si... Asta e?... a insistat primul tip.

- Da. Ea e. a spus printre dinti, accentuand fiecare silaba in parte.

Tipul a ranjit pervers, muscandu-si buza de jos.

- Cred ca pot sa inteleg ce ai vazut la ea. a continuat, analizandu-ma din cap pana in picioare.

Am ramas masca, agatandu-ma de bratul lui Adam, dorind sa dispar din peisaj, iar Adam a luat pozitii pe loc.

- Ciocu mic! a spus printre dinti. Nu ma doare ce crezi tu. Pastreaza-ti parerile pentru tine... a continuat, incordandu-si bratul de parca s-ar fi asigurat ca eram inca acolo.

- Ho, frate... Ce-ai patit? Sa dai totul pe motor, aici doar vorbim... a zis tipul, intelegand si el ca Adam nu era prea satisfacut de remarcile sale.

Imi venea sa intru in pamant. Cine naiba m-a pus sa vin aici? m-am intrebat, dar raspunsul a venit imediat. Adam. Adam m-a pus... Am inghitit in sec. E prea multa lume... Ce se va intampla? am incercat sa inteleg. Curse? mi-am strigat in minte. Ar avea logica, de fapt... O sa dai totul pe motor... Zece... Astia ar trebui sa fie kilometri? M-am uitat prin jur si mi-am dat seama ca aveam dreptate, multi dintre cei aflati acolo erau cu motorul si era o galagie enorma. Am observat ca erau si alte fete, cand ma uitam deasupra celor ce ne inconjurasera. Ii auzeam si pe ceilalti ce vorbeau cu Adam, dar sunetul trecea cumva pe langa mine, pentru ca nu ascultam. Doar incercam sa inteleg unde ma aflu. Zarisem si cativa colegi de la scoala. Erau vreo trei baieti din echipa de baschet, cativa pe care ii intalneam doar la unele orele, iar unul - de la clubul de lectura. Pe cel din urma chiar nu ma asteptam sa il revad in aceste conditii. Oare participa cu totii la cursa sau doar au venit sa priveasca? Macar e legala chestia asta?