Aleasa (Volumul II)

Capitolul 55

Am tresarit brusc, privind pierduta prin toate partile. Abia dupa cateva secunde mi-am dat seama de lumea in care ma aflam. Eram cu Adam pe pat si priveam un film. M-am ghemuit la pieptul sau, ceea ce ma calmase imediat. Nu imi mai aminteam despre ce era filmul, ca adormisem din primele zece minute. Acum, Adam ma privea nelinistit. Dupa șocul de pe chipul sau, mi-am dat seama ca si el ațipise, uitand sa inchida televizorul, care inca mai derula imaginile. Cred ca se observa spaima din ochii mei, pentru ca eu puteam sa vad doar infioratorul albastru de gheata prin ei.

- Ai avut un cosmar? m-a intrebat, iar tonul sau trada ingrijorarea.

- Da... am mormait. L-am visat pe Sam...

A scos aproape instinctiv telefonul din buzunar, privind spre ecranul sau. A oftat.

- Trebuie sa te linistesti, Ev. Sam nici macar nu e in țară. Nu vine. a incercat sa ma linisteasca, plasand un sarut pe fruntea mea, iar eu doar am inghitit in sec.

Nu mai stiam ce sa cred. Aveam o senzatie foarte puternica, de parca urma sa se intample ceva ingrozitor in cel mai scurt timp, iar faptul ca Adam incerca sa ma linisteasca ma facea confuza. Niciodata nu am gresit, cand m-am luat dupa presimtirile mele. Totusi, voiam sa am incredere in Adam, pentru ca el parea atat de sigur ca pericolul era departe.

Cred ca a observat ca priveam la fel de incurcata spre ecranul televizorului fara sa il vad macar, ca m-a strans puternic in brate, oblingandu-ma, oarecum, sa ma uit la el. M-am pierdut imediat in ochii sai negri, uitand pe loc de Sam.

- Totul o sa fie bine... Iti promit... mi-a spus increzator, iar, tot ce am fost in stare sa fac, a fost sa inghit in sec.

Am inchis instinctiv ochii, atunci cand am simtit buzele fierbinti ale lui Adam pe fruntea mea, iar mainile mele s-au dus automat in jurul gatului sau.

- Promiti? am intrebat ca un copil mic.

- Promit. mi-a raspuns, apoi m-a prins intr-un sarut prelung.

Nu am fost in stare sa nu cedez. Nu stiu ce anume facea, dar o facea atat de bine. Devenisem dependenta de saruturile lui, pentru ca doar ele imi dadeau aripi sa zbor, sa ma linistesc din tot uraganul de ganduri si intamplari in care ma tot invarteam de ceva timp. Il simteam si pe el mai puternic ca niciodata. Patima sa ma invaluia si pe mine intr-o dorinta ce nu imi era deloc caracteristica. Era deja deasupra mea fara a se dezlipi de mine nici macar pentru o secunda. Nici nu voiam, pentru ca si picioarele mele l-au inconjurat involuntar, de parca mi-ar fi fost teama sa nu plece de langa mine. Si-a dus o mana sub bluza mea, simtind cum pielea mea ardea putin cate putin sub atingerea sa. Mi-am lasat capul pe spate si am scapat un geamat de dorinta, cand buzele lui au inceput sa coboare usor spre gat, dar l-am auzit imediat, soptindu-mi cu respiratia intretaiata:

- Nu trebuie sa facem asta...

L-am tras si mai aproape de mine, parca cersind sa continue. A cedat pentru o secunda, plasand un alt sarut pe gatul meu, dar a revenit pe pozitii.

- Nu... Te rog... m-a implorat sa incetez.

- De ce? am intrebat, obligandu-l sa ma priveasca direct in ochi.

A inghitit in sec, dar eu inca asteptam raspunsul la intrebare.

- Mi-am jurat ca nu o s-o fac cu tine. a spus, lasand privirea vinovata in jos, iar, faptul ca eu ma uitam la el jignita si ceream explicatii, l-a facut sa continue. Nu vreau sa crezi ca profit de tine... Mi-am promis sa nu ma ating de tine niciodata...

- Adam... am inceput sa vorbesc, dar vocea lui slaba m-a impus sa tac.

- Nu reusesc nicidecum... a zis de parca s-ar fi blestemat.