Aleasa (Volumul II)

Capitolul 34

- Ce faci aici, Lunna? m-a intrebat.

Mi-am dat picioarele jos de pe banca incercand sa ma comport cat mai natural.

- Ma simteam singura. am spus sincera. Si am zis sa ies in parc.

M-a scrutat cu privirea pret de cateva clipe.

- Păi, aici tot singura esti...

M-am blestemat in gand. Logic! Cum de nu m-am gandit la asta inainte sa imi deschid gura?

- Macar aici nu ma simt inchisa intre patru pereti. am spus ridicand din umeri.

S-a asezat pe banca, la o distanta rezonabila, iar pentru asta i-am fost recunoscatoare. Doar daca nu incearca si el sa se fereasca de mine ca toti ceilalti...

- Lunna... Stiu ca relatia ta cu fratele meu nu mai e ca altadata, dar vreau sa stii ca eu tot pot sa iti fiu prieten... a spus privindu-ma cu mila. Cand ai nevoie de cineva care sa iti tina de urat, poti sa apelezi oricand la mine.

M-am simtit atat de dura ca m-am gandit la rau din partea lui. In ochii lui puteam citi sinceritatea. Eram mai mult ca sigura ca el nu avea nici cel mai mic gand sa isi petreaca timpul cu mine doar pentru scopurile fratelui sau. Eram prieteni inca dinainte sa fiu intr-o relatie cu Ryan, iar asta nu ne-a determinat sa ne indepartam.

"Prieteni?" M-a intrebat doar incrucisandu-si degetele. Era semnul nostru ca vom ramane alaturi unul de celalalt la bine si la greu.

Mi-am incrucisat si eu degetele, iar el a afisat un zambet de toata frumusetea.

- Si... Acum ca zambesti... Spune-mi si mie ce te framanta. Nu stai tu cu una cu doua pe o banca in parc in singuratate...

M-am scarpinat dupa ceafa. Nu cred ca pot sa ii spun prea multe, dar... Macar incearca sa imi aduca buna dispozitie....

- In afara de faptul ca toata lumea pare a fi impotriva mea... Totul este pur si simplu superb... am spus sarcastica.

A ras de "optimismul" meu, dar nu a exagerat.

- Spune si tu... Nu e adevarat? La scoala sunt mereu aratata cu degetul, Emma ma uraste, tata ma tine ostatica in propria casa, iar daca ies vreodata, trebuie sa imi iau si dadaca...

Si-a strans buzele de parca i-ar fi fost si lui dureros, lasandu-si coatele pe genunchi si privind in gol.

- Emma? Cum adica "te uraste"? a intrebat, tuguindu-si buzele. Parca erati cele mai bune prietene.

- Eram! am inceput sa ma explic. Pana ce a hotarat ca EU i-as fi distrus aniversarea din cauza faptului ca cine stie pe unde am fost... Citez: "Mi-am luat o vacanta ca sa ii distrug aniversarea"... Si, la sfarsit, a mai adaugat si ca sunt eu cea egoista... Ce parere ai?

Isi impletea degetele cat timp medita la cele spuse de mine.

- Stii ca nici atunci nu imi prea placea Emma... Are un caracter cam fals... Iar cele pe care mi le povestesti, doar imi evidentiaza faptul ca am avut dreptate.

- Stiu... Dar ce puteam sa fac? Era singura mea prietena, Dean... am observat ca a tresarit. Adica... In afara de tine, desigur.... m-am corectat. Si... Ne stiam de la gradinita! Chiar nu stiu cum a putut sa imi spuna toate astea...