Aleasa (Volumul II)

Capitolul 6

- Sunteti liberi. a spus intr-un sfarsit profesorul care ne asista in detentie.

Urgh! Credeam ca nu se mai termina... M-am plictisit de moarte.... Cum rezista unii zilnic acestui chin? In sfarsit am scapat... Aleluia!

Dupa un timp imi scosesem si eu telefonul din rucsac sa imi tina de urat, dar profesorul a zis sa le punem pe masa din fata lui, pentru ca nu avem voie cu astfel de "dispozitive" in liceu. Aproape ca mi-am aruncat ochii peste cap cand am auzit asta. Cameron parea obisnuit cu lipsa de ocupatie. Sau poate ca doar privea pe geam...

- Maine sa fiti aici la aceeasi ora. a spus superior.

Fir-ar! Maine ce sa fac? Sa imi iau vreo alta tema sa am rezolv ceva... Sau vreo carte de la biblioteca....

Mi-am luat rucsacul in spate si am plecat in graba din sala de clasa, fara a uita de telefonul de pe masa profesorului. Tata trebuie sa ma fi asteptat vreo trei ore in parcare... Ce sa ii spun cand o sa ma intrebe de ce am intarziat atat?

Am iesit din cladirea in care mi-am petrecut ultimele opt ore. Cu toate ca era deja dupa-amiaza, soarele stralucea nespus de puternic, ceea ce mi-a cauzat o durere de cap. Am facut cativa pasi si am bagat de seama ca iarasi imi simt obrajii arzand. Am privit in jur. Nu stiu de ce, dar tot am senzatia asta enervanta ca cineva ma urmareste... A durat pe tot parcursul orei de sport, dar mi s-a parut ca e legat de faptul ca imi facusem simtita prezenta alaturi de Cam.... Apoi, acelasi sentiment l-am simtit in pauza de masa... Cred ca intuitia mea a luat-o razna... Chiar nu mai inteleg....

M-am uitat prin parcarea larga a scolii, in cautarea masinii tatei. De indata ce am conchis ca nu este nicaieri, mi-am scos telefonul sa vad daca nu cumva a incercat sa ma sune. Ar fi trebuit sa fie demult aici, dar, faptul ca am fost in detentie, m-a lasat in intarziere mult. Asa ca nu cred ca ar fi stat doua ore in parcarea scolii.... Nu ma sunase, dar aveam un mesaj.

"Ar fi trebuit sa te iau de la scoala, dar a intervenit un caz. Trebuie sa ma duc de urgenta. Sa te duci direct acasa si sa imi trimiti un mesaj cand ajungi.
Ai grija, tata."

Poate e mai bine asa... am gandit. Daca ar fi venit la scoala, ar fi aflat de detentia mea, ceea ce nu ma incanta nici pe mine....

Am pornit spre casa pe jos. Nu locuiesc prea departe de scoala, asa ca in jumatate de ora ajung.

Ziua asta a fost putin cam incarcata, dupa parerea mea... Am revenit in lume... chiar din prima zi, profesorii de biologie si sport au inceput sa nu ma prea inghita... am fost in detentie... trebuie sa merg acasa pe jos... Cea din urma fiind cea care ma deranjeaza cel mai putin dintre toate.

Am mers ce am mers, iar, la jumatatea drumului, o masina neagra si scumpa a incetinit in dreptul meu. Am privit confuza spre geamurile fumurii. Cunosc dintr-o mie marca asta de masina... Arata exact ca masinile lor.... Fara sa vreau, un zambet tamp mi-a rasarit pe fata. Inima a incebut sa imi bata nebuneste in piept, iar o farama de speranta si-a facut loc in sufletul meu. E Adam!...