Aleasa (Volumul II)

Capitolul 67

- Acum ca ai capatat increderea tatei, ti s-a cam ridicat la cap... Nu crezi? am intrebat ironica in timp ce eu si Adam ieseam din casa.

Adam a ras si el la vorbele mele.

- Nu. a raspuns cu aceeasi ironie. M-as putea obisnui cu noile drepturi...

- Noile drepturi nu vor fi disponibile mereu. am continuat ironica. Cred ca stii si tu ca trebuia sa te acopar, si doar de data asta nu ti-am raspuns cu aceeasi moneda, nu? Ii furi tatei putina incredere pe care o mai are pentru mine...

- Stiu, Ev... a spus, ridicand mainile in aer in semn de pace. Voiam sa profit de ocazie. a ranjit. Tatal tau si-a dat seama ca nu vorbeam serios, linisteste-te... Se amuza si el de moment...

Mi-am dat ochii peste cap, iar el a continuat.

- Pe langa asta, e total invers! Daca o sa ies cu tine zilnic, ne putem face de cap cat vrem noi departe de tatal tau... a spus pervers. Iar noaptea o sa stai acasa, ca sa fie sigur taica-tu ca esti in regula... Daca facem asa, o sa ii recapeti si tu increderea pe care ai pierdut-o intre timp! mi-a explicat cu acelasi zambet smecheresc. Vino aici! mi-a spus, luandu-ma de mana, iar eu am cedat. Iti dau un pupic si iti trece!... a continuat, tragandu-ma mai aproape de el si furandu-mi un sarut inainte sa imi pot da seama.

Nu am mai spus nimic. Stiam ca nu avea rost sa protestez in privinta asta, pentru ca, oricum nu ai da, mereu trebuie sa aiba el dreptate. Am urcat amandoi in masina lui neagra, modelul pe care il au toti tipii care sunt in grupul lui Sam. Inca aveam o senzatie neplacuta sa stau in masina asta. Imi amintea mult prea mult de ziua in care Kyle aproape ca m-a folosit intr-o masina exact ca aceasta.

- Unde mergem? am intrebat, incercand sa schimb subiectul, in timp ce el a pornit din loc.

- E o surpriza. mi-a soptit la ureche, in timp ce m-a luat de mana, de parca ar fi vrut sa fiu mai aproape de el.

- Nu imi plac surprizele. am recunoscut eu, stramband din nas.

A ranjit pervers.

- Bine ca mi-ai spus. Inseamna ca trebuie sa iti fac mai multe...

- Mai multe de atat? am intrebat nesigura. De cand ne stim, viata mea este o surpriza!

A ranjit pervers.

- Ce sa vezi? Te surprind fara sa vreau? mi-a facut cu ochiul. Acum ca asta intentionez, sa vezi ce surprinsa o sa fii!

Mi-am ingropat fața in palme, stiind ca se da doar in spectacol.

- Da-mi macar un indiciu! l-am rugat eu curioasa. Sa stiu la ce sa ma astept...

- Nici un indiciu nu iti dau, Ev... Cum ar mai fi o surpriza daca ti-as spune unde mergem?... a intrebat cu un ranjet smecheresc pe chip.

Oare pe unde ii mai zboara mintea? Ma pot astepta la orice din partea lui... am gandit in timp ce un zambet tamp mi s-a asezat pe chip.

- Ar fi o surpriza mai buna. mi-am incercat norocul.

- Buna incercare, Ev... Dar nu o sa iti mearga sa ma duci de nas... a continuat pe acelasi ton de a toate stiutor.

- Fir-ar! mi-a scapat fara sa vreau. M-ai prins...

Zambetul lui s-a largit.

- Pana si tatal tau si-a dat seama ca imi faci ochi dulci, doar ca sa obtii ceea ce vrei... a zis cu un ranjet pervers, iar eu l-am privit de parca as fi fost cea mai nevinovata persoana de pe planeta. Apropo de el... Se pare ca ne-a prins pe amandoi... Ce sa vezi?...