Îmi amintesc de tine (Liam Payne FanFiction)

5.

— Ce se întâmplă cu tine, Raven? Ești tristă, supărată, ai slăbit mult și ai cearcăne la ochi. Unde e fata pe care am cunoscut-o acum 10 ani? Unde e acea fata fericită, zâmbăreață?

Am încercat să zâmbesc puțin, dar a ieșit doar un zâmbet forțat. N-am mai zâmbit se mult.

— A dispărut, îi raspund privindu-o în ochi. Nu mai sunt acea Raven pe care toți o știați.

— E din cauza lui, nu? A lui James? mă întreabă Olivia. Aprob și iau o gura de apă. Doamne, Raven, doar nu ai să stai acum după idiotul ăla?

Ridic din umeri incapabilă să îi răspund.

— Raven, mai sunt băieți, o mulțime chiar, nu te închide în tine, nu te schimba din cauza lui. Dacă s-a despărțit de tine, atunci e prost și nu știe ce a pierdut. Lasă-l dracu' în pace și tu vezi-ți de viața ta.

— Nu e atât de ușor, Olivia. A fost prima mea relație, care a durat 5 luni, m-am îndrăgostit pentru prima dată, am simțit primii fiori, m-am simțit vie cu el.

— Dragă prietenă, scuze că ți-o spun, dar ai fost proastă! S-a jucat cu tine, și-a bătut joc de tine, te-a făcut să te îndrăgostești de el pana peste cap și acum că știe acest lucru, te-a lăsat balta suferind. Deschideți ochii, Raven! Mai sunt băieți, iar din acești mulți băieți, doar unul te merită! Nu James, pe ăla dă-l dracu'!

Am început să râd. Știu că Olivia are dreptate, dar atunci când te îndrăgostești, te îndrăgostești de-a binelea și nu mai poți face nimic. Decât sa treci peste. Asta dacă mai poți.

— Ai dreptate, îi spun.

— Aleluiaa! A dat Domnu' să zici și tu ceva bun pe ziua de azi, îmi zice zâmbind.

Mi-am dat ochii peste cap râzând și luându-mi telefonul, am intrat pe Facebook din pură plictiseală. N-am mai intrat pe această aplicație de vreo 2 zile și observ ca am multe mesaje și notificări la greu.

— Olivia, îi spun în timp ce las telefonul pe masă. Își ridica privirea spre mine, ridicând din sprâncene în semn de întrebare. Îl cunoști pe fratele lui James?

— Pe Liam? Da, de ce? mă întreabă.

— Și cum ți se pare?

— Nu îl cunosc așa de bine încât să îmi spun părerea despre el, e mai mult plecat decât sa dea pe aici. Dar cred că e un băiat de treabă, față de frati-su. 

— Nu e vreun obsedat, nu?

— Din câte am auzit eu, nu. Ce sunt cu întrebările astea? mă întreabă suspicioasă.

— Păi... are numărul meu de telefon și a început să vorbească cu mine, iar mesajele lui sunt ciudate și mă sperie. Mi-e frică să nu fi vorbit cu James, sa nu îmi facă și el rău...

I-am dat telefonul ca să citească mesajele și se uita ba la mine, ba la telefon ciudat.

— Am auzit numai vorbe bune despre el, Raven. Nu cred că e vreun obsedat. L-am văzut ieri și ne-am salutat. E de treaba, nu cred ca are ceva la cap încât sa facă ce a făcut James. E mai bine crescut el decât frati-su.

Am oftat și am luat telefonul, jucându-ma cu el. Mă sperie mesajele astea, felul lui de a vorbi, mi se pare ciudat ca el, fratele fostului meu, sa îmi dea mesaj. Mi-am simțit telefonul vibrând în mână și l-am deschis observând un mesaj de la Liam.

Liam: Uită-te în spatele tău, Raven!