Îmi amintesc de tine (Liam Payne FanFiction)

18.

A/N Iar am scris de pe laptop si aici nu am diacritice. O sa se vada cam urat, dar sper sa treceti cu vederea. 

Am crezut ca pot avea incredere in Liam, dar m-am inselat. Credeam ca este diferit de James, dar se pare ca am crezut prost, e ca si fratele sau, in oarecare masura. Voiam sa am incredere in el, dar daca nu imi poate spune de ce il uraste pe fretele sau, atunci de ce as mai continua sa vorbesc cu el?

Liam e un tip de treaba, adevarat. Adica asa cred eu. Daca cu mine s-a comportat asa frumos, atunci nu stiu cum se comporta cu adevaratii lui prieteni. Chiar daca imi stie situatia mea cu cea a lui James, nu stie tot adevarul. Poate ca la inceput am vrut sa imi bat joc de el, recunosc asta, dar cu timpul am ajuns sa tin la el, ba chiar sa il iubesc, dar unde am ajuns?

Am ajuns sa fiu batjocorita de el, sa posteze niste poze trucate cu mine si sa le lipeasca pe pereti la liceu. Am ajuns de rasul liceului. Nici nu stiam ce l-a facut sa faca acest lucru, ce l-a determinat sa posteze si sa spuna acele lucruri. Eram bine mersi cu o zi in urma, iar dupa ce s-a despartit de mine a spus lucruri si nelucruri despre mine.

Iar acum am ajuns sa vorbesc cu fratele lui cel mai mare, ba chiar am inceput sa il plac. De ce oare dau numai peste fratii Payne? Alti baieti cu care sa vorbesc nu exista?

Aud cum telefonul vibreaza pe masa si m-am ridicat plictisita din pat, luandu-l de pe masa si citind mesajul lui Liam.

Liam: Imi pare rau.

Imi dau ochii peste cap si inchid telefonul. Nu mai am nevoie de scuzele lui. Daca vrea sa aiba incredere in mine, imi poate spune motivul urii dintre el si James. Cer prea mult?

Telefonul vibreaza iar si incerc sa il ignor, dar curiozitatea ma macina si nu pot sta fara sa citesc mesajul. Asa ca iau iar telefonul si citesc mesajul de la Liam.

Liam: Stiu ca esti suparata ca nu iti pot spune motivul, dar pur si simplu nu pot. Inca nu ma simt pregatit, e ceva din trecut si as vrea sa ramana in trecut.

Urasc scuzele astea. Oricat incearca sa ascunda ura asta, la un moment dat tot am sa aflu. Poate nu de la el, poate sa fie cineva apropriat de a lui care-si scapa pliscul.

Raven: E vorba de o fata, nu?

Astept raspunsul lui cu nerabdare.

Liam: In mare parte.

Decid sa las subiectul asa. Nu mai incerc nimic ca sa-l conving sa imi spuna. Daca este pregatit sa imi spune, ok. Daca nu, asta e.

Liam: Deschide geamul, te rog.

Poftim?