Îmi amintesc de tine (Liam Payne FanFiction)

21.

— Liam, pleacă! îl rog de vreo douăzeci de minute să plece, dar el nici să nu audă de așa ceva.

Și-a scos pantofii din picioare și s-a băgat sub plapumă, luând telecomanda, făcându-se comod în pat. M-am dus în fața lui și mi-am pus mâinile în sâni, privindu-l urât.

— De ce faci asta? îl întreb și mă privește chiorâș.

— Dar ce fac, iubito?

— Stai în patul meu, sub plapuma mea și cu telecomanda mea în mână. Tu ce crezi că faci?

— Stau în pat, tu? mă ia la mișto și îi vine să râdă atunci când îmi vede expresia.

— De ce faci mișto de mine, Payne? îl întreb și mă întind să îi iau telecomanda din mână, dar piciorul meu se împiedică de papucii lui și cad peste el. Îmi înăbuș țipătul și pun repede mâinile pe pieptul lui. Inima îmi bate destul de tare, iar Liam stă nemișcat uitându-se la mine.

O, Doamme, stau pe el! Cum am ajuns în situația asta?

— Îți cam place, ah? Liam mă întreabă cu o expresie perversă. Îmi dau ochii peste cap și încerc să mă ridic, dar brațele lui mă imobilizează la pieptul lui. Unde crezi că pleci? îmi spune rânjind.

— Îmi cam plăcea de tine atunci când vorbeam prin mesaje, îi spun sincer și încerc să mă ridic de pe el, dar Liam nu îmi dă voie.

— Acolo dădeam impresia că eram cuminte, îmi spune și degetele lui îmi mângâie chipul. Respirația mi se oprește și mă uit la el șocată. Ok, de ce sunt șocată?

— Deci în realitate ești un băiat rău? îl întreb.

— Poate da, poate nu, îmi răspunde dând din umeri.

— Ce mai răspuns, îi spun simplu.

— Nu îți place răspunsul meu?

— Nu, nu îmi place, îi răspund la întrebare.

— Ești complicată, Raven.

— Și tu ești, Liam.

— Hm, poate.

— Acum lasă-mă să mă ridic, îi spun și îmi pun mâinile pe pieptul lui.

— Îmi place poziția noastră, Raven. De ce nu poți să stai așa?

— Liam, te plesnesc! îi spun serioasă și începe să râdă.

Fără să îmi dau dau seama ajung lipită de pat cu el deasupra mea, îmi ia mâinile și mi le pune deasupra capului, imobilizându-mă.

— Să văd acum dacă mă poți plesni, îmi spune și îmi face din ochi.

— De ce faci asta? îl întreb neputincioasă.

— Asta? mă întreabă și îi simt buzele pe gâtul meu.

Am făcut ochii mari și aproape că mi-am simțit inima ieșind din piept. Buzele lui erau moi și reci, iar fiorul care mi-a trecut prin corp m-a făcut să vreau să îl sărut, să știu cum sunt buzele lui presate peste alea mele, să îi simt gustul, să fac ce n-am făcut niciodată.

— Liam, șoptesc și el își ridică privirea spre a mea. Era serios și simțeam cum privirea lui mă arde.

— Da, Raven? îmi spune răgușit și îmi închid ochii atunci când îi aud vocea.

Doamne, de ce mă comport așa? Eu nu eram așa.

— Ce faci?

— Te privesc, iubito. Ești așa frumoasă și așa de senzuală. Te simt atât de aproape de mine, dar atât de departe. Îți simt respirația pe fața mea, îți simt sânii, Raven. Doamne, cât am îmi doresc să fii a mea, iubito.

— Ce te reține să nu mă faci a ta? îl întreb prima întrebare care îmi vine în minte.

— Circumstanțele, iubito. Până nu rezolv ce am de rezolvat, nu pot face nimic. Decât asta, îmi zice și îmi ia cu asalt buzele. Îi înconjor timidă gâtul și îi răspund la sărut. Limba lui îndrăzneață alunecă în lăcașul interzis și mii de fiori îmi trec prin corp. Sărutul lui se simțea atât de bine, era atât de îndrăzneț, dar atât de senzual.

Ce îmi faci, Liam?