Îmi amintesc de tine (Liam Payne FanFiction)

15.

Liam: Bună.

Am trântit telefonul pe masa din bucătărie, ignorând mesajul. Nu mai aveam nevoie să vorbesc cu frații Payne. Mi-a ajuns.

Liam: Raven!

Liam: De ce nu răspunzi?

Liam: Ești supărată?

Liam: Ok, te las. Dacă nu vrei să vorbești cu mine, înțeleg. Sper să îți treacă supărarea.

— De ce nu răspunzi la mesaj? mama mă întreabă și oftez.

— Sunt mesaje de la o ofertă, nimic important, îi explic și ea se uită la mine cu o sprânceană ridicată.

— Sigur? Te-am văzut roșind atunci când citeai mesajele, de ce nu îi răspunzi?

Am oftat și m-am așezat pe un scaun. Nu știam ce să îi spun, că vorbesc iar cu unul din frații Payne? Mai ales că unul din ei m-a rănit încât să mă facă de rușine.

— E doar un băiat, mamă, îi spun simplu, iar ea oftează așezezând-se pe scaun in fața mea.

— Știi că poți să îmi spui, nu? Nu mai vreau să suferi ca data trecută, descarcă-te, îmi spune, iar eu îmi pun fruntea pe masă, neliniștită.

— Vorbesc cu fratele lui James, spun repede și îmi acopăr fața.

— Ha?

— Liam, e fratele lui James și vorbesc cu el, îi spun mai rar.

— Raven Johnson! Iar familia Payne? Nu ți-a ajuns unul? mă ceartă ea și mă fac mică.

— E diferit față de James, mamă.

— Cum e și frati-su așa e și el, ascultă bine la mine, îmi zice serioasă, iar eu îmi dau ochii peste cap.

Telefonul vibrează pe masă și mă întind spre el, citind mesajul care tot de la Liam era.

Liam: Putem vorbi?

Mi-am luat inima în dinți și i-am răspuns, evitând privirea mamei.

Raven: Acum?

Liam: Da.

Raven: Păi vorbim.

Liam: Nu prin mesaje, am nevoie să te văd.

Raven: Poftim?

Liam: Da, trebuie să vorbesc cu tine în legătură cu James. Știu că ți-a dat mesaj.

Raven: Ok. Unde ne vedem?

Liam: Tot unde unde erai cu prietena ta atunci, ne vedem acolo la 16:00.

Raven: Ok.

— Ei, cine era de tot erai așa concentrată? mamă mă întreabă.

— Liam, îi răspund sec.

— Ce vrea?

— Să, ă, ne vedem.

— Și te duci?

— De ce nu?

— Vorbim noi după ce te întâlnești cu el, îmi spune și mă lasă baltă în bucătărie.

A/N Cred că a venit momentul potrivit ca ei doi să să vadă în sfârșit.