Îmi amintesc de tine (Liam Payne FanFiction)

22.

Îl dau repede de mine pe Liam și mă ridic în picioare. Oricât de bine ar fi fost acolo, în brațele lui și sărutând-ne, nu e bine. Nu e bine deloc. Nu mai vreau să mă îndrăgostesc, nu mai vreau să simți acei fiori ai dragostei, nu mai vreau să știu că atunci când îl văd pe el, simt anumite lucruri, cum ar fi fluturașii ăia enervanți și inima mea bătând a naibii de tare.

E și ciudat că acum câteva luni eram îndrăgostită de fratele său, James, iar acum vorbesc cu Liam, celălalt frate și mă mai și sărut cu el. Poate că Liam e diferit față de fratele său, dar eu nu mă pot „juca” cu amândoi.

Sunt recunoscătoare că Liam vorbește cu mine, mă face să uit de fratele său, dar în adâncul sufletului meu, încă sunt rănită. Poate că nu arat atât asta la suprafață, dar știu că sunt rănită. Iar de James, nici nu pot explica cum mă simt. La începutul relației a fost frumos, toate bune și frumoase, până când la un moment dat, totul s-a schimbat. Nici acum nu știu motivul de ce s-a despărțit de mine.

— Raven? aud vocea lui Liam și îmi întorc privirea spre el.

— Pleacă, îi spun repede și mă îndrept spre fereastră, deschizând-o.

Îl văd cum oftează și își ia papucii în picioare. E frustrat și nervos din cate observ, dar chiar nu pot face pasul următor. Nu acum.

— Plec, dar mă voi întoarce, Raven, îmi zice atunci când se apropie de mine. Îmi ia fața în mâinile sale și mă sărută apăsat pe buze. Ok?

Aprob din cap și îl văd cum pleacă. Închid geamul în urma sa și mă îndrept spre pat. Încă simt mirosul parfumului său, e peste tot in camera mea. Oftez și mă întind in pat. A fost o zi prea aglomerată pentru mine!

***

Liam: Bună, iubito!

Raven: Bună, Liam.

Liam: Ce faci?

Raven: Tu ce zici că fac?

Liam: O băiță?

Raven: Ai pățit ceva?

Liam: Poate da, poate nu.

Raven: Zi-mi ce vrei și lasă-mă.

Liam: Vreau să te iubesc, îmi dai voie?

Raven: Ești beat?

Liam: Nu sunt beat, Raven. Sunt cât se poate de treaz și am spus adevărul. Vreau să te iubesc cum nimeni nu te-a iubit vreodată, vreau să fii a mea pe veci, vreau să te știu mereu în siguranță și mereu in brațele mele, vreau să simți și tu ce simt eu pentru tine.

Raven: Nu mă cunoști de mult timp, Liam încât să începi să mă iubești. Am avut odată încredere în cineva și am suferit. Tot așa m-am atras și el, cuvintele dulci pe care voi, băieții le spuneți mereu, le atrag pe unele fete. Dar am greșit o dată, nu mai vreau să greșesc și a doua oară. Ceea ce simți tu pentru mine în momentul ăsta e doar o plăcere, un sentiment trecător, e ceva ce nu va ține. Te rog, îți spun din inimă să mă lași și să îți vezi de viața ta. Uita-mă.

Am trimis mesajul imediat după ce l-am terminat. Oricât de bine mă simt în preajma lui, simt că nu va fi ceva permanent. Eu doar o simplă atracție între noi doi, o iubire sau ceva mai mult, nu.

Liam: Asta crezi despre mine? Că vreau să îmi bat joc de tine așa cum a făcut fratele meu, James? Raven, te înșeli, chiar foarte tare. Ceea ce simt eu pentru tine, nu am mai simțit pentru nimeni altcineva. Chiar dacă te știu de câteva zile, săptămâni, eu am ajuns să țin la tine, uite că am ajuns să țin foarte mult la tine. Nu mă crezi? Ok. Dar vreau să mă crezi. Eu nu sunt el, iubito. Nu am fost niciodată ca el.

Raven: Atunci, spune-mi de ce vă urâți voi doi.

Liam: Noapte bună, Raven.

Raven: Ești un idiot, Payne. Dacă vrei să am încredere în tine, atunci spune-mi dracului ce s-a întâmplat între voi. Dar dacă nu vrei, e stric problema ta. Noi am terminat-o.

A/N De ce credeți că nu vrea Liam să îi spună adevărul despre ura dintre el și James?