Îmi amintesc de tine (Liam Payne FanFiction)

23.

Liam: Nu am terminat deloc, Raven. Încerc să îmi uit trecutul pe care tu vrei să mi-l amintești mereu.

Raven: Atunci spune-mi un mic indiciu, ce v-a făcut să vă urâți, pentru că nu îmi pot da seama, Liam.

Liam: E vorba despre o fată. Am ținut amândoi la ea, iar ea și-a bătut joc de amândoi în același timp. Atât îți pot spune momentan.

O fată? O fata i-a făcut să se urască așa mult? Oare de ce unele fete nu apreciază băieții de lângă ele? Chiar atât de greu e să țină la un băiat? Să îl iubească? Poate că nici unii băieți nu apreciază fetele, dar câteodată nici fetele nu o fac. Mereu dăm vina unii pe alții, dar avem toți o vină.

Raven: Acum ești bine?

Trimit mesajul și ii aștept răspunsul.

Liam: Da, sunt bine. Am cunoscut o fată pe care fratele meu a iubit-o și soarta ne-a adus iar de unde am plecat. Dar, da. Sunt bine.

Îmi închid ochii atunci când citesc mesajul. Nu vreau să le fiu un ghimpe în spatele lor, nu vreau să se urască mai mult decât o fac in momentul actual. Nu vreau să fiu fata aceea pe care ei au cunoscut-o în trecut.

Raven: Vreau o pauză de la tot, Liam. Mă simt obosită și nervoasă în același timp și simt că nu mai pot. Te rog, doar lasă-mă.

Îl rog și mă aștept ca răspunsul lui să fie unul negativ, să îmi spună că o să fie alaturi de mine, să fie aici când mă simt prost sau când mă simt fericită.

Liam: Ok, dacă asta îți este decizia, atunci te voi lăsa un timp în pace.

Citesc uimită mesajul lui și îmi vine să țip de frustrare. Nu îmi vine să cred că a acceptat atât de ușor. Unde e Liam pe care l-am cunoscut acum o două săptămâni? Unde a dispărut? Dar de ce mă comport așa? De fapt, ce îmi pasă mie de decizia lui? E a lui și cu asta basta!

Caut numărul Oliviei și o sun imediat. Am nevoie de cineva care mă înțelege.

— Alo? vocea ei somnoroasă se aude și chicotesc.

— Olivia, am nevoie de tine! îi spun repede și aud niste zgomote.

— Te-a lăsat Liam gravidă și nu știu cum să îi spui mamei tale? mă întreabă și rămân cu gura căscată pentru câteva secunde.

— Aș vrea eu, dar nu e asta, încep să îi explic dar vocea ei mă oprește.

— Hopa, Raven vrea să facă niho-niho cu Liam? Unde să scriu?

— Oh, mai taci, Olivia. E ceva important și ție îți arde de glume?

— Ok, gata. Te ascult.

— Cred că m-am certat puțin cu Liam, iar eu am cerut o pauză și el a acceptat imediat. Iar el nu e așa, Olivia, îi spun cu o voce tristă și mă întind pe pat.

Chiar nu era așa. Înainte făcea orice să mă bage în seamă și să mă facă să zâmbesc. Iar acum, de când mi-a zis de fata aia, s-a schimbat.

— Păi poate s-a săturat de tine. Te-ai gândit la asta?

— Ești nebună? Acum câteva ore era la mine in cameră ascunzându-se de mama.

— O să îmi povestești asta mai târziu. Acum să revenim. Poate că vrea și el o mică pauză, poate că simte ceva pentru tine și nu vrea să te sufoce atât de mult. Îți lasă ceva timp să te obișnuiești cu acest gând, iar atunci când el simte că e pregătit și cel mai important lucru, să fii singur pregătită, poate face acel pas. Să îți spună ce simte el. Din câte știu eu și din câte s-a mai auzit, el și fratele său au iubit aceași fată. Ce s-a întâmplat nici eu nu știu. Și cum văd eu situația acum, trecutul s-a cam întors și nu e bine.

— Deci vrei să spui că această pauză e bună?

— Da, așa poate știi și tu ce simți pentru el, Raven. Tu doar așteaptă acel momentul potrivit și atunci o să vezi ce se întâmplă. Acum, te rog frumos să mă lași să dorm. E 4 dimineață și vreau să îmi fac somnul.

Am închis apelul și m-am uitat un timp lung la telefon. Nici macar nu sunt împreună cu el, dar simt că asta ar fi o despărțire. De ce simt acest lucru, nu știu. Dar sper să nu aducă necazuri.

Sper.