Îmi amintesc de tine (Liam Payne FanFiction)

16.

IPM a ajuns la 2k de lecturi! Vă mulțumesc!

Eram la cafeneaua aia așteptandu-l pe Liam. Dacă vă vine să credeți, habar nu am cum arată. Nu l-am văzut în viața mea și nici macar nu știam că James are un frate până când nu mi-a zis el.

Aveam emoții, cam multe emoții pentru această micuță întâlnire, ca să spun așa. Nu știu ce are de gând Liam să îmi spună, dar sunt curioasă. Știu că are legătură cu fratele lui, dar ce avea să îmi spună?

Ușa cafenelei s-a deschis și un băiat a intrat, privirea lui deja fiind pe mine. M-am încruntat, iar el a zâmbit și a venit spre mine.

Deci el e Liam.

Arată bine.

Ce tot spun aici? Arată delicios de bine!

Ce dracu' Raven? Mă întreb singură și mi-am simțit obrajii fierbinți din cauza gândurilor care mișună prin mintea mea.

L-am privit cum se așează în fața mea și am rămas tăcută încă privindu-l.

— Bună, îmi spune și încerc să spun și eu ceva, dar nu reușesc. Știu că sunt frumos, dar nici chiar fata de lângă mine să rămână fără glas, continuă și zâmbește spre mine.

— Și modest, murmur și îi zâmbesc și eu. Bună și ție, continui încă zâmbind.

— Ești frumoasă, știai? îmi spune și simt cum iar obrajii îmi ia foc.

De ce reacționez așa?

— A avut cine să îmi reamintească in fiecare zi, șoptesc și îl privesc în ochi.

Era frumos. Mult mai frumos că fratele său și deja îmi place de el. E ciudat într-un fel, dar îmi place.

— Hai să o facem ca la carte, îmi spune și mă încrunt la el, neștiind ce voia să spună. Adică, continuă el, să facem cunoștință cum fac doi oameni, nu cum am făcut noi prin mesaje. Îmi explică.

— Bună, sunt Raven Johnson, încântată! îi spun zâmbind și îi dau mâna, iar el mi-o strânge.

— Bună Raven, eu sunt Liam Payne, și sunt mai încântat că tine să te cunosc, îmi spune și izbucnesc în râs.

— Ești amuzant, îi spun încă râzând.

— Mi s-a mai spus, zâmbește spre mine încă ținându-mă de mână. Am vrut să mi-o trag, dar el a strâns mai tare. Nu îți fac niciun rău, Raven. Liniștește-te, eu nu sunt James, îmi spune și îmi las capul în jos.

Era adevărat. El nu e James. El nu e fratele lui. El e Liam. Liam Payne, băiatul pe care poate încep să îl plac. Și îmi este frică de sentimentul ăsta.

Mi-am ridicat capul spre el și l-am privit, dar atenția mi-a fost atrasă de cel care a intrat pe ușa cafenelei. Am făcut ochii mari, iar corpul mi-a început să tremure. De ce, Doamne, reacționez așa atunci când îl văd?

— Raven, ești bine? Liam mă întreabă și revin asupra lui.

— E James, îi spun șoptit.

Se încruntă la mine, după se întoarce cu privirea spre fratele său. Simt cum corpul lui s-a încordat. Era nervos. Nervos pe fratele său.

— Stai liniștită, nu îți poate face nimic atâta timp cât sunt lângă tine, ok? mă întreabă și dau din cap în semn că da.

L-am văzut pe James cum rânjește spre noi și zâmbește malefic îndreptându-se spre masa noastră. Ajuns lângă noi, ne privește pe amândoi, mai mult pe mine și după ne spune:

— Halal frate mai mare am și eu, spune și se uită la noi rânjind. Toate panaramele pe care le-am avut, le ia el! Of, Liam, ești atât de idiot! îi spune și simt cum Liam mai are puțin și explodează de nervi.

Și am avut dreptate.

Îmi dă drumul la mână și de năpustește asupra lui James, trântindu-l pe masa de lângă noi, spunându-i răspicat:

— Mai spune asta odată și am să uit că ești fratele meu, James! mârâie și văd cum îl strânge de gât.

O, Doamne, ce am făcut?

A/N Ce părere aveți de Liam și de comportamentul lui James?