Reverii

Negrul nu e atât de negru

Lumea mea incoloră pare atât de mică, privită din afară, printr-o scorbură neştiută, printr-un portal lipsit de principii, de nişte ochi străini, cercetători. Pare că negrul nu e atât de negru, că este un negru pestriță, brăzdat de pete albe, care ar putea fi pete oarbe pe un cer profund şi stăpân pe decorul unic, neschimbat.

Dar am certitudinea că acelaşi cer domină şi lumea voastră, că nu aveți niciun pretext de judecată.

Privind şi tot privind la el, aşa cum am făcut dintotdeauna, meditez la posibilitatea ca bolta să nu fie boltă, ci doar o adunătură de munți întunecați, trântiți anapoda de o mână neglijentă, că un cer imaculat, real, se întinde undeva, departe de limitele câmpului meu vizual, poate chiar afară din această lume, pe care, scuzându-se, nu o cuprinde.

Luna este singurul far care veghează peisajul oprit în loc, mama norilor răniți, împrăştiați cine-ştie-unde şi risipiți, micuți, de-i confunzi cu ciudate şi nebănuite corpuri cereşti.

Copacii care mă însoțesc au toți modele diverse, spun toți o altă poveste, curioşi, să afle dacă nu cumva este prima dată când aud varianta lor.

Unul, mai ascuns, mai scund şi mai bogat în frunze, îmi spune despre o aprigă bătrânețe prelungită, unde toate darurile splendidei tinereți s-au spart asemenea valurilor mării. Vai, ce mai oftează şi ce plânge, povestind!

Un altul, falnic şi plin de podoabe şterse, mă strigă să privesc către urme de paşi gemene alor mele, dar îndreptate înspre el, ca şi cum m-ar înştiința de existența unei perechi necunoscute, unui eu rătăcit, care a urmat mai grăbit un alt drum, o rută ce prevede alte reguli.

Mai sus de toți mă priveşte un brad vărgat, iar acesta, din uitături nesfârşite, îmi spune despre viața omului, care, de vrea, de nu, are şi bune şi rele.

Eu însă merg pe drumul încovoiat, dar cu cea mai pură zăpadă, afundându-mi paşii grei în stratul ei de puf şi abur.

Hainele îmi sunt colorate si nebunesc de nepotrivite legendei. Abia ce am observat!

Fularul roşu îmi este bătut puternic de un vânt pornit. Dar îl țin strâns şi nu-i dau drumul! Dacă, din greşeală, ar schimba viziunea privitorului?