Miraculos: Viața Contra Răului

Capitolul II

Perspectiva Adrien

Când m-am întors, am dat peste omul pe care l-am ajutat cu mult timp în urmă, în ziua în care l-am salvat primindu-l pe Plagg. Îl văzuse pe Plagg. Mă uitasem foarte șocat, făcând ochii cât un purice.

- Nu te teme! Am venit intenționat aici!

- Dar... l-ați văzut pe Plagg.

- Nu te teme! Eu sunt cel care ți l-ai dat pe Plagg atât ție, cât și Buburuzei.

- Și... De ce m-ați căutat?

- Trebuie să vii cu mine!

- Dar... Marinette! Trebuie să o salvez.

- Știi...eu am terminat de mâncat! Te poți transforma, o salvezi și revii!

- Prima idee bună pe care mi-o dai! Plagg, scoate ghearele!

Mă transform și ajung din nou la Marinette. O pândeam. Aceasta vorbea cu gentuța ei, din care ieșea un cap roșu cu bulinuțe negre, asemeni unui kwamii.

- Marinette!

Ea se grăbea să-și ascundă kwamii-ul.

- Motan Noir, te-ai grăbit!

- Vorbești de parcă nu m-ai cunoaște! Nu pot lăsa pe nimeni să stea capturat!

- Da... Stai! De unde să te cunosc eu?

- Din misiunile comune.

Atunci, am folosit gheara de felină, salvând-o.

- Misiuni comune?

- Știi tu...nu trebuie acum să le înșir pe toate...

- Motan Noir, parcă nu ai fi tu!

- Eu?

- Da.

- Mă cunoști altfel?

- Păi... Ești plin de umor, tot timpul vrei să atragi atenția și îți place să te dai mare! Adevărul e că tu chiar ai cu ce să te dai mare! Și nu minți niciodată!

- Asta știa doar Buburuza! Știa că eu nu mint niciodată, indiferent de situație!

- Sunt prietenă bună cu Buburuza!

- Știu! Dar acum, trebuie să plec! Sunt așteptat.

O zbughisem înspre clădirea la care mă aștepta bătrânelul.

- Vino, tinere! Urmează-mă!

Atunci, mă detransform urmărindu-l de aproape.

- Domnule, unde mergem?

- Trebuie să îți arăt ceva!

- Buburuza de ce nu e cu noi?

- Marinette? Marinette nu e pregătită să afle acest secret.

- Secret? am șoptit eu înspre Plagg.

Plagg ridicase umerii, intrând mai apoi în cămașa mea.

Perspectiva Marinette

Motanul ăsta! Mereu reușește să mă pună pe gânduri! La cum se comportă, pare că a aflat ceva interesant.

- Tikki, nu știi din întâmplare ce a pățit Motan Noir?

- Nu!

- De ce ești agresivă? Nu ți-am făcut nimic.

- Nu sunt deloc agresivă. Pur și simplu mi-ai întrerupt gândurile.

- Serios?! Spune-mi și mie la ce te gândeai!

- La Motan Noir!

- Spune-mi că nu îți place de el!

- Mie?! Să îmi placă de un om? Nu, mă gândeam cum ar arăta el fără mască....

- Fără mască? Ce vrei să spui?

- Adică... fără mască!

- Detransformat?

- Da.

- Nu am încercat niciodată să-l desenez fără mască.

- Nici nu are rost să încerci. Nu vei reuși. El nu seamănă deloc cu ceea ce e în viața de zi cu zi. La fel ca tine. Nici tu nu semeni.

- Tu știi cine e de fapt?

- De unde ai vrea să știu?

- Zic și eu!

- Haide, mergem acasă!

Perspectiva Adrien

Acest domn se numește Marele Gardian sau Maestrul Fu, el deține toți miraculoșii. Am aflat acum de la Plagg. Nu știu ce vrea să îmi arate. Ajungem la casa lui cu aspect chinezesc.

- Intră!

După ce intru, rămân uluit de tradiționalismul casei.

- Ia loc.

Mă așez pe podea. Acesta se așază în fața mea.

- Adrien! Pot avea încredere în tine?

Nu știu dacă citește cineva cartea asta, dar eu o scriu așa ca să treacă timpul din vară! Când o să-mi dispară inspirația, am să mă las din nou! Până atunci, în speranța că totuși citește cineva, las pupici!😇😇😇😘😘😘😘