Miraculos: Viața Contra Răului

Capitolul XVII

Perspectiva Marinette

Motan Noir își dă ochii peste cap și leșină. Brațul lui sângerează groaznic.

- Motan, Motan, revino-ți! Motan! Nu am apucat să îți spun ceva... Tu ești mai mult pentru mine decât un partener... Ești mai mult decât un frate... Știi ...eu...te iubesc!

Atunci, încep să plâng.

- Nu poți muri așa! Nu poți!

Însă, când eu sunt cu ochii înlăcrimați și închiși, simt niște buze care ating buzele mele. Când deschid ochii, dau peste ochii verzi ai unui motan. Ne sărutăm pasional.

- Motan, ești bine?

- Cred că sunt pe moarte. Dar nu puteam renunța la tine!

- Nici nu trebuie să faci asta. Plec. Mă voi detransforma.

Plec și mă detransform după o clădire.

- Tikki, mănâncă! Trebuie să îl salvăm pe Motan Noir!

- Vrei să spui că... Ai devenit partenera lui Motan Noir?!

- Da. Trebuie să îl bandajez. Haide!

Ea mănâncă cât de repede poate.

- Tikki, transformarea!

Mă transform. Ajung la Motan Noir care leșinase din nou. Îl iau și îl duc la mine acasă. Nu e chiar atât de greu.

Ajunși acasă, mă detransform.

- Tikki, bandajul!

Tikki îmi aduce tot ce îmi trebuie.

- Motan Noir, revino-ți! Tikki...Tikki...inima lui...inima lui nu mai pulsează....Tikki! Ajutooooooor!

- Fă-i respirație gură-la-gură!

- Ce?!

- Hai, nu poate fi atât de greu!

Mă apropii de el. Îmi lipesc buzele de ale lui și îi dau din aerul meu.

- Motan, nu mă părăsi!

- Plagg, mai rezistă puțin!

- Tu ce tot vorbești acolo? Cine e Plagg?

- Nu contează. E important să își revină. Nu poate muri așa!

- Motan, Motan! Revino-ți! Oare dacă s-ar detransforma?

- Nuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!

- Bine! Dar roagă-te să fie bine!

- Asta fac! Trebuie să îl duci într-un loc.

- Unde?

- Acasă la Adrien..

- Nici gând! Nu mai am nici o legătură cu omul ăla batjocoritor! E adevărat, Motan Noir m-a enervat tot timpul. Dar...mereu m-a protejat. Am ajuns să îmi dau seama că pe el îl iubesc.

- Nu știu ce să zic.

- Dar Motan Noir...ce să facă la Adrien?

- Nu te interesează pe tine! De fapt...nu te privește! Du-l acolo!

- Tikki, transformarea!

Plec înspre casa Agreste cu Motan Noir în brațe. Îl las în patul lui Adrien care nu e acasă.

- Rămâi cu bine, dragul meu!

Plec înspre casă cu lacrimi în ochi.

Perspectiva Plagg

Ciudat cum nu s-a detransformat încă. Ies singur din inelul lui. Îl văd lovit groaznic, nu doar la braț, ci și la cap.

- Adrien! Maestre!

Nimic. Nu se năzărește nimic. Perna deveni roșie, la fel și cearceaful. Nu știu ce să mă fac. La cine să apelez...

Perspectiva Gabriel Agreste

Nu l-am văzut pe fiul meu întreaga zi. O strig pe asistenta mea. Am fost oricum ocupat cu akumatizații. Nu l-am văzut decât acasă la Distrunima.

- Nathalie, unde e fiul meu?

- Nu știu... Nu l-am văzut întreaga zi. Merg să văd dacă e în camera lui?

- Nu. Merg eu.

Mă îndrept înspre camera lui. Când intru, rămân de-a dreptul fără cuvinte.

- A.. Adrien...fiule... Nathalie....

Vine și asistenta mea. Părul lui blond a devenit roșu, perna la fel. Mâna lui e mai rău decât era înainte cu mult. Când mă apropii de el, văd că nu respiră...

- Nathalie...nu respiră...nu...nu...nu respiră.... Cheamă medicul!

Asistenta mea cheamă medicul. Acesta montează tot felul de aparate.

- Cum e?

- E în stare foarte gravă. Nu știu ce i s-a întâmplat, dar e foarte grav. Lovitura de la cap face ravagii.

- Fiul meu trebuie să trăiască! Nu mă interesează ce faci, Adrien trebuie să trăiască.

- Da, domnule! Îmi voi da silința!

- Nu îți dai silința, îl vindeci! Ai înțeles? am spus eu prinzându-l de guler.

Poate par foarte feroce sau înfricoșător. Dar fiul meu e latura mea sensibilă. Îl iubesc, nu pot să-l pierd.

Perspectiva Adrien

Sunt pe o pajiște. Mă întâlnesc cu primul Motan Noir?!

- Ți-am spus că ne vom revedea?

- Ce fac eu aici?

- Ești ca și mort. Buburuza te-a dus acasă.

- Mort?! Cum rămâne cu Plagg?

- Nu am spus că nu te vei întoarce. Trebuie să te întorci! Luptă! Și pune cap la cap rezultatele ghicitorilor!

- Așa am să fac.

Perspectiva Marinette

Sunt atât de îngrijorată!

- Tikki, dacă Motan Noir va fi în pericol lângă Adrien?

- Stai calmă, nu ai de ce să te îngrijorezi!

- Motan Noir e pe moarte și eu nu am de ce să mă îngrijorez?

- Haide, Marinette, culcă-te puțin!

- Ce zi a îndrăgostiților oribilă!

Mă arunc în pat cu gândul la motănașul meu.

Oare Adrien va reveni? Rămâne să vedem...