Miraculos: Viața Contra Răului

Capitolul XXVI

Perspectiva Adrien

- Adrien, trebuie să îți spun ceva!

Doi sunt și gândesc
Cât alții mulți la un loc
Aceștia ajută când doresc
Și nu se uită deloc.
La un loc formează inimaginabilul
Degeaba te străduiești să îi înțelegi
Nu vei putea evita inevitabilul
De a-i vrea să-i câștigi.

- O nouă ghicitoare, nu? Iar eu încă nu am găsit rezolvarea la cealaltă...

- Poți încerca să îți desenezi niste schițe...poate te ajută.

Desenez două cercuri. Fac la un loc cât multe altele. Le desenez legate unele de altele. Iese simbolul infinitului. Sunt în strânsă legătură. Toată lumea îi vrea. Trebuie să mă gândesc la dorință. Infinit...reprezintă ceva ce nu se mai termină...inevitabil...dorința.... Asta e! E vorba despre dorință! Dorința lui Hawk Moth de a avea inimaginabilul! Adică puterea supremă! Care e dată de miraculoșii supremi!

- Plagg, e vorba despre tine și Tikki! Așai?

- Bravo, Adrien! Așa e! Acum trebuie să găsești răspunsul la cealaltă ghicitoare!

- Și mai am una!

- Maestre, vei avea parte și de o ghicitoare supremă!

- Ce?!

- Aia va fi cea mai grea!

- Of...

Încă mă gândesc la cealaltă ghicitoare.

Te gândești adesea la tot ce se întâmplă
Te gândești la tot ce s-a întâmplat.
Te gândești cum oare apa
Din lac s-a evaporat?
Nu, pentru că știi
Că orice s-ar întâmpla
Această apă e esența
Unui suflet curat.

Nu știu ce poate însemna. Hai să o iau iar de la capăt.

Tot ce se întâmplă...prezent...
Tot ce s-a întâmplat...trecut...
Apa s-a evaporat... tristețe
Pentru că nu știi...ce e de știut?
Apa e esența sufletului!

Prezent...trecut... tristețe...

Trecutul a pictat cu tristețe prezentul... Nu vrea să își arate tristețea...cu toate că sufletul suferă...apa evaporată e încă esența sufletului... Tata! E vorba de tată și mama! Cuvântul cheie e dragostea! Mama și tata s-au iubit enorm. Tata suferă din cauza dispariția mamei. Deși nu cred o boabă.

- Plagg, dragostea! E vorba de dragoste.

- Exact! Mă bucur că în sfârșit ți-ai dat seama!

Ies din cameră, voind să plec la o plimbare.

- Adrien, unde pleci la ora asta?

- Nu am deloc somn, plec la o plimbare! exclam eu uitându-mă la Nathalie.

- Da...sigur! Nu pleci nicăieri singur și mai ales fără acordul tatălui tău.

- Numai la el se gândește...

- Ba nu! Chiar se gândește la tine și încearcă să facă tot posibilul ca să ai un trai cât mai decent!

- Da...sigur! Știi ceva, nu are rost să mai vorbim! Eu plec fie că tu vrei, fie că nu! Nu mă mai interesează de nimeni și de nimic!

Perspectiva Nathalie

Ceva nu îmi pare în regulă cu el. Nu era așa niciodată. Să nu îl intereseze de nimeni și de nimic nu e deloc firea lui. Cred că o să îi spun domnului Agreste cele întâmplate.

Perspectiva Adrien

Plec din casă la miezul nopții. Ieșind pe poartă, care era deschisă pentru că era curățată de angajați, mă uit în jur, ca să îl pot scoate pe Plagg.

- Plagg, miraculosul maestrului, inelul mamei, Norro, dragoste, miraculoșii supremi și cartea sacră. Asta e tot ce știm.

- Adevărat! Dar...ce facem aici la ora asta?

- Am hotărât să mă plimb puțin.

- La miezul nopții?!

- Da...nu mai vreau să stau în aceeași casă cu tatăl meu.

- Chiar dacă pleci, va trebui să te reîntorci!

- De ce?

- Acolo e camera sacră.

- Corect. Dar până atunci, sunt liber. Liber să plec. Plagg, dacă nu erai tu, înnebuneam în casa aia.

- Știu. Știu la fel de bine că te-am salvat de mai multe ori.

- Plagg, scoate ghearele!

Mă transform. Noaptea acoperă întregul Paris, așa că am avut nevoie de vederea nocturnă. Hotărăsc să patrulez, probabil că iar s-a eliberat un akuma.

Când ajung la Turnul Eiffel...

Am o întrebare. Am vrut să îl îmbolnăvesc din nou pe Adrien. Ce părere aveți?