Miraculos: Viața Contra Răului

Capitolul XIX

Perspectiva Adrien

Dar pe la miezul nopții, se aude o bubuitură puternică.

- Plagg, scoate ghearele!

Mă transform și plec înspre Turnul Eiffel.

- Buburuzo! E prima dată când Hawk Moth akumatizează pe cineva în timpul nopții!

- Da... Așa e! Să ne apucăm de treabă.

Akumatizatul este foarte puternic. Ne împinge pe amândoi în vârful turnului.

- Sunteți pierduți, Buburuzo și Motan Noir!

- Nici gând!

- Dați-mi miraculoșii voștri și vă cruț!

- Serios, ai o problemă atât de gravă încât vrei să ne distrugi pe toți? La cum conduci mașina aia nu îți vei lua examenul de șoferi! Ce să mai zic de permis...

- Tu ai permis, Motan Noir? a zis Șoferița.

- Eu... Am permis pentru a salva Parisul, pentru a o iubi pe Buburuza!

- O, ce frumos! Talisman!

Perspectiva Marinette

Îmi cade în mână o ață dentară?

- Motan! Ține-o tot așa! îi șoptesc eu.

- Bine, domnița mea! Șoferițo, ne luăm la întrecere? Dacă ai o mașină în plus, bineînțeles!

- Tu nici măcar nu știi să conduci! Bine, ia mașina de acolo!

Mă uit în jur. Prind cu yoyo-ul meu un cărucior de marfă care era lângă supermarketul de lângă turn. Mă așez pe el. Șoferița începuse să conducă cu viteză. Eu ajunsesem sub mașina ei. Luasem ața dentară și legasem țeava de la frână de căruciorul meu.

- Motan Noir, volanul!

- Am înțeles! Gheara felinei!

Perspectiva Adrien

Sar din mașina mea în mașina ei. Distrug volanul.

- Motan afurisit!

Încercând să pună frână, a rămas înțepenită, deoarece ața dentară împiedica ca ea să înainteze, căruciorul fiind ținut pe loc de yoyo-ul Buburuzei. Ea zbură din mașină. Acolo, rămăseseră doar permisul ei de conducere, pe care Bubu a mea îl rupe.

- S-a zis cu răutățile tale, micule akuma! Pa, pa micule fluturaș! Buburuza miraculoasă!

Totul revine la normal.

- Motan Noir, ești bine?

- Da, de ce întrebi?

- Eram curioasă! Plec! Mai am un minut!

- La revedere, domnița mea!

Marinette pleacă. Apoi, o ajut pe acea fată care a picat examenul de șoferi să se ridice, plecând și eu din cauza miraculosului meu care se descărca.

- Plagg, e noapte și suntem departe de casă, deoarece m-am întrecut cu acea akumatizată și am ajuns în celălalt capăt de Paris.

- Și ce propui?

- Acum trebuie să merg până acasă pe jos...

- Și...

- Și sunt foarte obosit! Mănâncă niște Camembert să mă pot transforma.

- Bine.

Plagg mănâncă. Eu spun cuvintele magice și mă transform în celebrul Motan Noir.