Miraculos: Viața Contra Răului

Capitolul XII

Perspectiva Adrien

- E prima ghicitoare! Ai idee ce ar putea fi?

- Acum, nu mă concentrez la asta.

- Ea nu a spus un vers din ghicitoare. Mâna care leagă legături.

- Mâna care leagă legături?!

- Da.

- Verde...mână...legături... gânduri... uitare...

- Cam astea sunt cuvintele cheie.

- Asta e! Brățară! E vorba despre o brățară verde!

- Bine lucrat! Acum trebuie să găsim acea brățară verde.

- Trebuie să o găsim?!

- Da.

- Asta va fi mai greu. Uite! Am ajuns acasă! Fluturele vrea să intre pe cel geam. Nu pot permite asta! Plagg, scoate ghearele!

Mă transform repede. Dar, când fluturele vrea să intre din nou acolo, eu îl distrug cu puterea mea.

- Plagg, strânge ghearele!

- Ai reușit?!

- Da. Să mergem acasă!

Perspectiva Marinette

- Of, Tikki, ți-am spus! Sunt o uitucă!

- Ba nu! Poate că Motan Noir a avut un motiv pentru care ți-a interzis să deposedezi akuma.

- Așa ți se pare ție?

- Nu... adică....da?! Nu..nu... în nici un caz!

- Bine, bine! Nu pot decât să îmi imaginez că nu se va întâmpla ce s-a întâmplat prima dată!

- Ai dreptate! Nu crezi că urma să dea la știri dacă apărea un eveniment ciudat?

- Ba da.

- Atunci, mai are rost să te îngrijorezi?

- E posibil ca Motan Noir să îl fi distrus?

- Așa cred eu.

- Bine... mă bazez pe tine!

Apoi, mă așez în pat gândindu-mă că mâine e Ziua Îndrăgostiților. Sper ca lui Adrien să îi placă cadoul meu.

Perspectiva Adrien

E noapte. E ajunul Zilei Îndrăgostiților. Nu pot să spun decât că abia aștept să fie mâine. Sigur tata ne va trimite un nou dușman. Dar... există șansa să nu o facă...

- Plagg! Tocmai mi-a venit cea mai trăsnită idee!

- Ce îți mai șoptește gândul?

- Dacă tata nu ar mai avea miraculos, nu ne-ar mai putea trimite dușmani.

- TE-AI ȚICNIT?! VREI SĂ ÎI FURI MIRACULOSUL?!

- Ți de pare ceva greșit?

- Nu. Dar nu e timpul pentru asta. Trebuie să faci rost de obiectele din ghicitori. Apoi, îi poți lua miraculosul.

- Nu vreau să fac rost de acele obiecte. Adică...nu mi se pare corect să iau miraculoșii!

- Ce?!

- Acele obiecte din ghicitori sunt miraculoșii. Mi-am dat seama, să știi!

- Bine..da! Ai dreptate!

- Mulțumesc!

Mă pun în pat, luându-mi ghipsul de după gât. Vine cineva, astfel că Plagg se ascunde. Pe ușă intră tata.

- Adrien, cum te simți?

- Mult mai bine. Mâine vreau să merg la școală.

- Nu știu ce să zic... Brațul tău încă nu e vindecat pe deplin...

- Și asta e drept! Dar... pot să merg la școală. Voi pierde prea mult!

- Am auzit că absentezi destul de des de la școală.

- Eu?! Nu...

- Nu are nici un efect dacă mă minți! Poți să îmi spui adevărul. De ce absentezi de la cursuri după ce m-ai obligat atât să merg la școală?

- Nu fac asta.

- Adrien, am primit foaia de prezență de la diriginta ta! Nu mă minți!

- Odată mi-am uitat telefonul pe banca din parcul de lângă școală. Altă dată am fost atacați de un nou răufăcător. Profesoara ne-a trimis acasă, dar a uitat să ne motiveze absențele. Altă dată a am rămas blocat în toaletă. (😂😂😂)

- Să zicem că scuzele tale sunt plauzibile! Dacă se mai întâmplă asta, voi avea grijă să nu mai mergi la școală!

- Bine, bine! Nu voi mai absenta!

- Mă încred în tine!

Atunci, tata pleacă. Plagg iese din geaca mea albă.

- Maestre!

- Da, da știu! Singura speranță ca eu și tata să fim pe aceeași lungime de undă e să fim transformați sau ceva de genu'!

Chiar atunci, pe geamul camerei mele intră....

Suspans! Aștept păreri în speranța că citește cineva!