Capitolul 34

766 129 54
                                    

Yoongi [a r m o n i e]

Jimin stătea în pat cu un genunchi la piept și cu piciorul sclantit întins în timp ce fuma o țigară. Se uita în gol de câteva minute și probabil nici măcar nu observase ca m-am trezit.

Suferă. Îmi dădeam seama după ochii săi triști, avea ieșiri de genul acesta destul de des când credea ca nimeni nu îl observa.

Nimeni in afara de mine.

Am rămas tăcut și l-am privit bucurându-ma de liniștea dimineții, dar întrebându-mă ce îl deranjează pe băiat. Poate regretă ca m-a înșelat, poate a ajuns într-un punct critic la munca, pe cât de mult as vrea sa știu ce îl supăra simțeam că nu o sa îmi spună oricum. Niciodată nu îmi spune când are o problema.

Nu am rezistat și chiar dacă nu aveam aparatul de fotografiat la mine i-am făcut o poză cu telefonul. Ca de obicei uitasem blițul aprins și acesta a observat imediat, părea surprins, dar m-a întâmpinat cu un zâmbet puțin cam forțat.

-Bună dimineața.

-Bună, ii zâmbesc și eu, dar spre deosebire de el a fost ceva natural.

Jimin a stins țigară într-un pahar cu apă și mi-a pus pachetul cu țigări mentolate pe noptieră. Am privit cum a luat trandafirul de pe pat și l-a băgat în același pahar cu țigara lui.

Trandafirul fusese unul roz, dar jumătate din petale erau vopsite în negru îl luasem din decorul ședinței foto de ieri. Îl luasem mai mult pentru ca am crezut ca ne reprezinta destul de bine și chiar mi-a făcut placere sa ii murdăresc spinii cu sângele iubitului meu. Floarea era atât de ciudata, dar frumoasa exact ca noi doi.

-Mereu am încercat sa îți atrag atenția asupra mea, când deja o aveam. Nu realizase niciodată ca mereu îmi cumperi flori.

Începusem dimineața in forță, nu ma așteptam să înceapă cu discuții de genul acesta, credeam ca va spun e ceva normal și plictisitor.

-Nu îți cumpăr flori foarte des.

-Ba da o faci.

-Nu e adevărat.

Era total adevărat ori de câte ori aveam ocazia ii cumpărăm flori, dar făceam in asa fel încât sa nu observe sau sa nu para un gest prea măreț.

Jimin și-a trecut mana prin parul sau roz puțin șters și s-a întins în pat lângă mine și m-a îmbrățișat.

-Nu mai minți, hyung! Nu îți stă în caracter.

-Nici tu să nu mă mai minți de acum în colo.

-Promit.

Acesta și-a închis ochii, iar apoi și-a strecurat un picior între ale mele, știam ce voia asa ca mi-am lăsat buzele peste ale lui într-o mișcare lentă și am început sa îl sărut cu blândețe exact cum știam ca avea nevoie în acest moment. Băiatul m-a strâns mai tare în brate și atunci când iubirea noastră ne-a consumat aerul buzele noastre s-au despărțit.

-Ce vrei sa facem astăzi?

-Nimic.

-Tu ce vrei sa facem?

-Nimic, zice el la rândul său urmându-mi exemplul.

Amândoi ne-am zâmbit unul altuia, de data asta și Jimin îmi zambise cu adevărat nu se mai fortase doar ca să ma facă pe mine sa cred ca este bine.

Timp de mai bine de o jumătate de ora am strat îmbrățișati și nu am vorbit deloc, ii ascultam respirația și bătăile inimi ce îmi dădeau o buna dispoziție. De fiecare data când ma apropiam de el ii ascultam inima și asta îmi dădea mereu încredere în mine. Deseori ma întrebasem ce am să fac atunci când Jimin se va plictisi de mine, dar acum în sfârșit am înțeles ca lucrul asta nu se va întâmpla. Un om care te întreabă dacă vrei sa stai cu el și în viitor e o persoana ce te adoră sau cel puțin mi-ar plăcea ca Jimin sa ma adore.

Mi-am lăsat mana pe soldul său plimbându-mi palmă lent pe pielea sa in timp ce îl priveam fix în ochi. Acesta și-a muscat buza inferioară și m-a privit destul de jucăuș. Am continuat sa îmi plimb palmă pe pielea sa până când am dat de locul în care îl arsesem inițială mea cu țigara.

-Obișnuiam să mă gândesc că într-o zi te vei plictisi de mine, dar acum am realizat ca orice s-ar întâmpla nu am sa renunț asa ușor.

Faptul ca începuse sa îmi spună gândurile lui m-a făcut și pe mine sa fac la fel.

-Eu am renunțat deja la mine, nu o face și tu.

Jimin era la fel de serios ca mine asa ca trebuia sa fac ceva în legătură cu asta, nu voiam sa îl întristez înapoi când abia s-a mai înveselit.

-Am de gând sa te leg de un scaun și sa te torturez toată viața dacă e nevoie, nu o sa scapi niciodată de mine.

Chiar dacă nu eram prea bun la glume m-am gândit sa ii spun unul din gândurile mele negre, ma așteptăm să rada, dar în schimb pur și simplu m-a sărutat.

-Torturează-ma!

L-am privit în ochii, iar seriozitatea lui aproape ca m-a ucis, nu prea e serios de obicei asa ca îmi e greu sa ma descurc în situații de genul.

-Bine, ii replic eu și încep sa ii mușc buza de jos destul de puternic reușind sa scot un geamăt din partea sa.

-Taehyung mi-a spus de incidentul de la repetiții.

-Oh, nu e cine știe ce.

-Desigur ca e. Mă întrebam de ce nu renunti? Poți face multe lucruri, nu trebuie sa fii neapărat idol.

-De ce as face asta?

-Pentru ca te suprasoliciti și nu e sănătos. Ești plin de zgârieturi și vânătăi, ai picioarele distruse

-Te deranjează?

-Nu ma deranjează.

-Se vor vindeca.

-Rănile fizice, dar cele psihice? Vad ca nu vrei sa discutam după răspunsurile seci, dar chiar îmi fac griji pentru tine.

-Sa fiu idol e tot ce am.

-Poți sa te faci actor sau orice altceva.

-Și eu te iubesc.

Chiar dacă prin minte îmi treceau o suta de propoziții pe care as vrea sa I le spun Jimin mi-a închis gura cu un sărut, și-a strecurat limba cu nesimțire și a furat un geamăt de la mine. M-am lăsat prostit de el și i-am răspuns la sărut abandonat de tot subiectul.

Poate într-o zi va realiza și el ce goala e viata sa și ma va lăsa să ii umplu golul.

__________
*după ce mama m-a sechestrat am puțin liber, azi pleacă și ea și tata și rămân singura cu sor-mea s-ar putea sa ma apuc de scris ca lumea depinde acum de lene :]]] (pleacă pentru trei zile :[ )

*dedicația pentru sleepsconstantly , jhopies uitați aci trandafirul pe care vi-l doreați :]]]

*scurt af but ye

*îmi e sâlă să corectez

*cred ca plănuiesc finalul Idk :))

Roz si negru | yoonmin [BTS] Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum