Roz si negru | yoonmin [BTS]

Capitolul 18

Jimin[r a b d a t o r]
(4500cuv+Smut :]])

-Hyung, ești gata?

-Imediat.

Stăteam sprijinit de tocul ușii și-l priveam cu coada ochiului, tocmai își punea cravata. E ciudat de obicei eu sunt cel caruia ii ia mult sa se pregătească, dar se pare ca de data asta a fost Yoongi.

Mi-am îndreptat privirea spre partea cealaltă a camerei fără un motiv anume, ma uitam mai mult într-un punct mort. Ma gândeam la relația mea cu Yoongi. Era la fel, dar nu în același timp lucru ce ma făcea sa simt un gol.

Parca lipsea ceva.

Și îmi lipsea.

Trecuse mai bine de doua luni de când i-am spus ca am făcut sex cu Taehyung și spre surprinderea mea nu a vrut sa ne despărțim lucru ce mă face să ii fiu recunoscător pentru capacitatea lui de a ierta oamenii atât de ușor.

Dar...

De atunci nu m-a lăsat sa ma mai apropi de el, în doua luni de zile nu ne-am sărutat și nu m-a lăsat sa îl pup nici măcar pe obraz. Uneori ma mai ia de mână, dar pentru perioade scurte de timp fiindcă brusc mă trezesc că îmi da drumul fără motiv.

Suntem iubiți, dar nu în același timp.

Nu vreau sa îl forțez, nu mi-am imaginat niciodată ca o sa îmi fie dor sa îl ciupesc, sa îl îmbrățișez sau sa îl țin de brat cum făceam înainte. Singura data când pot sa îl ating e atunci când doarme și nu știe.

Yoongi a plecat din fata oglinzi și-a venit spre mine, dar la o distanță considerabila. Ii respectam dorința chiar dacă probabil asta ar fi însemnat sa nu mai am niciodată contact fizic cu el atâta timp cât putea sta în preajma lui era în regula cu mine.

-Pot sa te țin de mână? Întreb eu în speranța că mă va lăsa de data asta.

-Nu.

-Îmi pare rău, îmi cer eu scuze și ma dau din tocul ușii ca să ii fac loc sa treacă.

De fiecare data când spuneam "îmi pare rău" sau "scuză-mă" era pentru ca îl înșelasem.

-Pentru ce? Nu ai făcut nimic. Poți sa ma ți de brat dacă vrei.

-E în regula, înțeleg dacă nu vrei sa te ating.

Ii zâmbesc de parca lucrul asta nu ma deranjează, și ma întorc cu spatele la el. Atâta timp cât îmi vorbește și nu ma scoate din viata lui, e în regulă.

I-am părăsit apartamentul și am plecat direct la mașină, șoferul meu ne ducea la capelă. Verișorul lui Jungkook murise într-un accident de dubios și eram și noi invitați pentru sprijin emoțional.

Habar nu am de ce, bănuiesc ca era modul lui Jungkook de a ne aduce împreună într-un fel sau altul. Cum eu sunt tot timpul ocupat cu munca ne vedem câteva ore pe săptămână, cel mai mult stau cu el atunci când îmi face poze și chiar și atunci nu prea vorbim pentru ca nu suntem singuri. În fond munca e munca.

Ajunși la capelă am stat acolo pana seara, a doua zi trebuia sa îngroape mortul. Tradiția spune ca familia trebuie sa tina mortul trei zile sau șapte, depinde de anotimp în casa, [ms Wikipedia] dar cum verișorul lui Jungkook locuise cu fratele lui și au decis sa nu îl tina acasă. Fratele răposatului era destul de fricos și nu a vrut sa tina cadavrul în casa asa ca l-au adus la o capela. Sa fiu sincer nu știu cât de iubit a fost aceasta persoana pentru ca nu erau foarte mulți, încep sa cred ca Jungkook ne-a chemat și pe noi doar pentru ca se simțea singur.