Roz si negru | yoonmin [BTS]

Capitolul 28

Jimin [d e t e r m i n a t]
(smut baby + 3500cuv)

Îmi priveam reflexia in oglindă destul de dezgustat de propria persoana, mi-am dus mana pe suprafața rece ca să ma sprijin, prin cap îmi treceau doar voci și ecouri ce mă deranjau cumplit.

Jimin nu ai voie sa mănânci aia. Atunci ce am voie sa mănânc?

Jimin nu ai dansat bine acolo. Sunt uman, nu pot sa fac totul corect din prima.

Jimin nu ai cantat nota corect. Toți avem zile proaste.

Jimin ai grija de fata ta trebuie sa fie perfectă. Imi spun oamenii care au mai multe coșuri pe față decât bani în buzunar.

Jimin trebuie sa te porți și mai drăguț cu fanii. Cat de drăguț? sunt deja drăguț cu ei.

Jimin, despartă-te de Yoongi sau nu îl mai lasă să îți facă atâtea semne și machiajul costa bani.

Jimin, crezi ca dacă ai o situație financiara bună acum mâine nu poți da faliment? Sunt banii mei,dacă vreau sa îmi fac foc din ei o fac și gata, nu am fost din totdeauna bogat pot sa o iau de la capăt oricând.

Ai auzit? Jimin se întâlnește cu un tip, acum nu ii mai plac femeile, le urăște probabil. Doar pentru ca nu vreau sa ies cu tine nu înseamnă că urăsc femeile. Uneori ma întreb dacă a fost corect sa ma întâlnesc cu atâtea fete doar ca să nu mă simt singur.

Mi-am închis ochii preț de câteva secunde și după ce m-am mai privit o data în oglindă am plecat afara pentru ca șoferul meu ma aștepta. Priveam dincolo de geamul mașinii toți oamenii ce treceau fără nici o problemă în minte, sau cel puțin asa părea, asa cum eu păream bine pe dinafară.

Azi era una din zilele în care am dat-o în bara la repetiții, una din zilele în care toată lumea m-a bârfit si m-a făcut sa ma simt prost. Zilele astea erau din ce în ce mai dese, iar așteptarile celorlalți asupra mea erau prea mari. Cel mai mult regret ca în loc sa caut alinare în bratele lui Yoongi construiesc un zid între noi și îl rănesc și pe el.

Merg pe premiza dacă eu sufăr sa sufere și ei și dacă alta data nu m-ar fi deranjat o astfel de gândire acum nu știu parca ma face sa ma simt și mai prost. Yoongi nu merită să sufere, chiar dacă mi-a dat garanția ca este al meu și nu ma va părăsi indiferent de ce o sa ii fac pur și simplu nu trebuie sa îmi iau lumea in cap.

-Ma întreb dacă mâine voi mai gândi la fel...

-Vorbeați cu mine, domnule Park?

-Nu.

Șoferul mi-a aruncat o privire ciudata semn ca ma judeca în mintea lui, iar eu l-am ignorat la fel cum făceam cu toti ceilalți ce se uitau cu astfel de priviri.

După zece minute am ajuns în sfârșit la destinație, eram într-una din părțile acelea periculoase a orașului unde puteai sa te trezești înjunghiat pe la spate. Nu ca mi-ar fi dus cineva dorul cu adevărat dacă muream, dar m-am uitat în jur doar din instinct și nu era nimeni în zona.

Am coborât din mașină și i-am spus șoferului să aștepte, măsurăm cu privirea tot locul. În dreapta mea era un stand cu hotdog, dar nici un vânzător asa ca era puțin cam ciudat. În stânga era un bar ieftin cu doi sau trei clienți, iar în fata mea am putut vedea o clădire medie crem ce avea atârnata o pancarta luminoasă pe care scrie Pet Shop. Litera h nu lumina la fel ca celelalte și uneori în loc de Pet Shop se vedea Pet Sop, dovadă că proprietarul nu își permite reparații.

Mi-am așezat paltonul lung și negru, iar apoi am întrat în magazinul de animale fara sa mai zăbovesc degeaba în fața ușii.

-Bună ziua, salut eu afișând un zâmbet politicos.