Capitolul 36

725 115 34
                                    

Namjoon [f a v o r]

Degetul meu i-a înlăturat puțin materialul tricoului descoperindu-i mai bine pielea de la gat, imediat după mi-am presat buzele peste locul descoperit.

Începusem sa îmi plimb mâinile în graba pe trupul sau și la un moment dat i-am scos tricoul din pantaloni ca sa pot sa îmi strecor mâinile pe sub el sa ii simt abdomenul.

Jin și-a lipit buzele peste ale mele mișcându-le destul de haotic datorita faptului ca amândoi eram grăbiți. Mi-am vârât limba în gura sa și am furat un mic geamăt înfundat din partea lui. Chiar când mi-am băgat mana în pantalonii lui, cineva a deschis ușa studioului, iar Jin mi-a făcut semn sa incetez. Am înjurat printre dinți destul de frustrat și m-am uitat sa vad cine mă deranja.

-Namjoon din câte știam eu ești la muncă. Jimin stătea sprijinit de tocul ușii zâmbindu-mi in timp ce ma fixa cu o privire amuzata.

-Din câte știam eu ușa aia era încuiată.

Băiatul și-a trecut mâna prin parul roz cam decolorat și mai apoi mi-a arătat cheia pe care eu i-am dat-o, dar am uitat. Jin s-a ridicat din poala mea și și-a aranjat hainele pentru ca arata destul de sifonat.

-Ne vedem deseară, zice el și după ce ne salută pe amândoi pleacă.

Mi-am închis fermoarul de la pantaloni pentru ca nu mai avem ce sa fac acum ca Jin s-a dus și i-am făcut semn lui Jimin sa intre. Acesta a venit pana la jumătatea camerei și s-a așezat pe un scaun, dacă folosise cheia trebuia sa fie ceva grav deoarece nu m-a cautat niciodată fără sa ma anunțe.

-Ce problemă ai?

-Nici una, din contră.

-Nu îmi spune, voiai să ni te alături?

Jimin a început să râdă la gluma mea și a dat din cap în semn ca nu asta a fost intenția lui.

-Yoongi mi-a scris un cântec.

-Foarte frumos, răspund eu sec pentru ca nu mi se părea un motiv bun sa îmi întrerupă partida de sex. Dacă voia sa îmi spună asta putea sa îmi trimită un mesaj, pana mâine îl citeam eu.

-Vreau sa folosesc melodia in următorul meu album, dar probabil Yoongi nu va fi de acord.

-De ce? Doar a scris-o pentru tine.

-Știu, tocmai de aia crede ca ar trebui sa o ascult doar eu.

-Pai atunci ascult-o doar tu.

Nu cred ca am avut vreodată discuții de genul acesta cu Jimin, lucru ce ma sperie, pare mereu o persoana ce nu primește sfaturi ci dă sfaturi altora.

-Dar e prea buna ca să o ascult doar eu, vreau să înregistrez melodia și sa îl trec producător asa o sa accepte în sfârșit bani de la mine și nu ma refer la cei ce ii primește la ședințele foto.

-Presupun ca asa nu mai are cum sa refuze. E o idee bună, am sa te ajut.

-O să am nevoie și de ajutorul lui Jin, vreau sa îl țină ocupat un timp la serviciu ca să nu bănuiască nimic.

-Se rezolvă, dar înainte de asta trebuie sa aud melodia, dacă e proastă nu o sa pot sa te ajut și știi asta.

Jimin era destul de conștient de vorbele mele, m-a aprobat și a început sa cotrobăie prin rucsacul lui, voiam sa îl întreb ce căuta, dar nu am mai apucat pentru ca deja găsise ce avea nevoie. Scoase o foaie mototolita pe care mi-a înmânat-o, m-am uitat la hârtie destul de sceptic și am văzut niște note înșirate pe portativ.

-Am furat-o când nu era atent.

I-am zâmbit când observasem cat de pregătit venise, părea foarte important pentru el cântecul asta și începeam sa ma tem ca și dacă e prost nu as fi putut să ii spun asta pentru ca nu voiam sa ii stric bună dispoziție.

-Și versuri?

-L-aș fi rugat pe Yoongi sa le scrie, dar s-ar putea sa iese ceva prea extra asa ca o sa le scriu eu.

-Bine atunci, avem un nou hit.

Dacă știam ca asta e tot ce își dorește nu l-aș mai fi lăsat pe Jin sa plece, dar poate e mai bine ca și-a făcut apariția și eu și Seokjin aveam de lucru zilele astea .

Amândoi am părăsit încăperea mergând pas la pas pe hol, ca de fiecare data toate privirile erau ațintite pe Jimin, iar lumea din jurul nostru șopteau cu nesimțire. L-am observat cu coada ochiului cum și-a plecat capul încercând sa nu fie atent în jurul lui, dar probabil ce era de ajuns era de ajuns și pentru el. Începuse să îmi fie frica pentru el nu știu cât mai rezista înainte sa erupă și probabil sa concedieze jumătate din staff chiar dacă urăște să facă asta.

Simțeam ca trebuie sa ii distrag atenția într-un fel asa ca mi-am pus mâna pe umărul lui și l-am făcut sa tresară ușor.

-Abia aștept sa te aud cântând melodia aceea.

Băiatul mi-a zâmbit, iar eu am făcut la fel. Sa zâmbești asa mereu chiar și gând îți e greu trebuie sa fi o persoana puternica, îl admir pe Jimin pentru lucru asta.

Amândoi ne uitam unul la celalalt asa ca nu am mai fost atenți la drum și ne-am lovit de Jungkook.

-Știți unde e Taehyung?

-Știu eu.

-Bine, pai eu va las dacă aveți nevoie de mine sunt în sala de dans.

Jimin s-a descotorosit de noi imediat fără ca măcar sa se uite înapoi, între timp eu și Jungkook am plecat înainte către sala de mese de la etajul unu, loc unde îl găsisem și pe Taehyung, sătenul mânca o prăjitură.

-Kookie! Imediat ce și-a văzut iubitul a sărit de la masa abandonând prăjitură și l-a îmbrățișat pe Jungkook atât de tare încât am crezut ca o sa îl sugrume.

Ne-am așezat toți trei la masă, eu îmi luasem o cafea, iar Jungkook nimic doar voia sa vorbească cu Taehyung despre sincer chiar nu știu pentru ca eram prea ocupat sa mă gândesc la Jin. Chiar dacă era mai mare ca mine nu știu ce îmi făcuse, dar mă cam îndrăgostisem de el. Mereu ma gândeam la acesta și începeam sa ma simt singur atunci când nu eram împreună, chiar dacă eram înconjurat de prieteni.

Am oftat și mi-am amintit ca o sa ne vedem deseară lucru ce m-a consolat și m-a făcut sa trec prin zi fără să mă plâng prea mult.

__________
*dedicație pentru --jiniscute

*as vrea sa spun ca poate mai postez azi un capitol, dar dacă fac asta sigir nu o sa îl pun :]]

*jur ca după ce termin cartea o corectez (je-hope:]]] )

Roz si negru | yoonmin [BTS] Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum