Roz si negru | yoonmin [BTS]

Capitolul 35

Jimin [i n v e r s ]

Yoongi se chinuia sa caute cheie de la apartamentul sau și a lui Hoseok cu o mana pentru ca dreapta era ocupata cu mana mea. Chiar dacă i-am spus ca poate sa caute cheia liniștit acesta a refuzat sa îmi dea drumul.

Încă de când s-a trezit încearcă sa ma bine dispună și chiar reușește.

-Ești sigur ca nu te mai doare piciorul?

-Foarte sigur, ii zâmbesc eu fără un motiv anume mai mult doar ca să nu se îngrijoreze.

Trebuie sa recunosc faptul ca l-am înșelat pe Yoongi a doua oara m-a afectat mai mult pe mine decât pe el. Cu siguranță se aștepta să o mai fac o data si poate se așteaptă sa îl înșel chiar și în viitor pe de altă parte mie nu îmi vine sa cred ca am fost chiar atât de orb și prost. Nu știu cum am putut înșela o persoana atâta de calda și blândă cum e Yoongi. Sub toate aparentele acelea de gheata pe care încearcă sa le poarte ca un scut el chiar ma iubește și mi-a demonstrat-o de nenumărate ori.

L-am privit pe brunet cum deschide în sfârșit ușa, purta paltonul meu negru și o pereche de jeans gri de la mine, ii veneau destul de bine, mai bine decât ne-am fi așteptat amândoi.

Imediat ce a deschis ușa Holly a fost cel care ne-a sărit primul in cale, băiatul mi-a dat drumul la mana și s-a a plecat pentru a-și întâmpină câinele.

Hoseok stătea sprijinit de perete privindu-ne cu atenția, îmi era puțin rușine de el și cu siguranță nu era mulțumit de faptul ca Yoongi ma iertase atât de ușor, îmi dădeam seama după modul în care ne privise mâinile atunci când intrasem pe ușa.

Mi-am dat eșarfă jos și l-am salutat pe Hoseok in timp ce mi-am pus geaca in cuier, seara era mereu răcoare. Băiatul m-a salutat înapoi, ieri când venise la mine nu m-a întrebat nimic de Yoongi probabil doar a fost îngrijorat de sănătatea mea, acum însă mă privirea puțin cu dispreț.

L-am ignorat asa cum fac mereu, privirea lui era una blândă în comparație cu a celorlalți asa ziși prieteni ai mei.

M-am descălțat și am mai aruncat o ultima privire la Yoongi înainte sa întru de tot în casa. Acesta stătea in fund pe podea cu câinele în brate și se juca cu el. Pana la urma doar un animal e capabil sa scoată un asemenea zâmbet de la el.

Un animal e mai bun ca mine când vine vorba de făcutul celor din jurul fericiți. Mi-am ignorat propriile gânduri și m-am așezat pe canapea.

Am oftat și mi-am așezat piciorul pe masă, nu ma mai durează asa tare, dar preferam sa fiu comod și acum avea o scuza.

Hoseok a venit și el pe canapea și s-a așezat lângă mine  faptul ca stăteam amândoi unul lângă altul în locul unde în urma cu ceva timp am făcut sex nu ma făcea sa ma simt comod și asta doar pentru ca era cel mai bun prieten al lui Yoongi, dacă ar fi fost Taehyung probabil era altceva. Ca tot vorbeam de Yoongi nu cred ca ii va plăcea sa ne vadă în locul ăsta.

Mi-am lăsat piciorul jos de pe măsuță și m-am ridicat de pe canapea, Hobi și-a dat seama de ce am făcut asta și mi-a zâmbit.

-Nu îți face griji Yoongi probabil a uitat.

-Ce sa uit?

-Ca Jimin are un petshot.

Era o minciuna la care nu aveam de gând sa fac parte, trebuie sa ma obișnuiesc sa nu îl mai mint.

-Ah, da am uitat. Cum merge?

-Destul de bine.

A răspuns tot Hoseok in locul meu, eu doar am tăcut și am refuzat sa iau parte la discuție, dacă Yoongi avea de gând sa ma întrebe despre ce vorbeam ii voi spune adevărul chiar dacă probabil îl va face sa își amintească ceva îngrozitor.