Capitolul 15

9.6K 679 143
                                    

Edna

Sunt personajul principal dintr-un film dinala prost, unde ești închis într-o cameră mare, luminată doar de un bec.

Sunt chiar omenoși nenorociții care mă țin prizonieră aici, am și pat, wc și masă cu două scaun. E un fel de celulă, doar că mai mare.

Cred că sunt închisă de peste 24 de ore și încă nu mi-a spus nimeni nimic. Am primit mâncare bogată și gustoasă, haine de schimb, dar atât.

Nu mi-a spus nimeni de ce sunt aici și ce planuri au cu mine. Mă omoară, mă chinuie, mă mutilează, nu știu.

Sper să fiu ținută pentru recompensă și în scurt timp să vad lumina zilei și să respir aer curat. Știu că tata se va ocupa de tot și va da oricât e nevoie numai ca să scap de aici.

M-am gândit care ar putea să mai fie motivul răpirii mele dar nu mi-a venit nici o idee. N-am supărat pe nimeni, n-am făcut nedreptăți în carieră, n-am furat bărbatul niciunei obsedate...

Da, bine, știu că sunt ținuta aici de traficanții de droguri, dar nici nu consum, nici nu vând...  Singura mea legătură cu ei a fost prin Justin...

Ah, Justin... Dacă stăteam în banca mea și nu plecam, acum cred că eram cu picioarele desfăcute și țipam din toți plămânii...

Încerc să-mi amintesc discuțiile pe care le-am avut cu el, dar afurisitul nu mi-a spus nimic din care aș putea să-mi dau seama.

Ușa începerii se deschide și intra o namila de om de 2 metri, cred. E același care vine de fiecare dată la mine și chiar dacă nu vreau să recunosc, se poartă frumos cu mine și-mi vorbește respectuos.

- Oo, s-a trezit prințesa...
- Prințesa nici nu a dormit. De ce sunt aici? Cine-i șeful tau? Spune-i nenorocitului să se arate.
- Ușor prințesă, nu te enerva că se supără șefu'.
- Spune-i nenorocitului să se arate. Îi arăt eu lui șef... Spune-i să vină aici să stăm de vorbă. Ii dă tata tot ce vrea, trebuie numai să ceară.
- Frumoaso, lucrurile astea nu se rezolvă cu bani.
- Orice se rezolvă cu bani, spune-i să fie bărbat și să vină să stăm de vorbă. Doar nu îi este frică de o femeie, nu?

Nu-mi mai răspunde și pleacă pe aceeași ușa blestemată. De fiecare dată sper să-l scot din sărite, pe el sau pe rahatul ala de șef al lui și să-mi spună ceva.

Măcar să-l fac pe șef să vină și să-l văd. Să-mi spună cine este sau ce vrea de la mine.

Nu am avut noroc nici de data asta și  am ramas singură iar.

Când mi s-a pus pânză aia neagra pe ochi, mă așteptam la cu totul alt tratament decât cel de care am parte. E în totală contradicție față de ce știam eu despre mafioți și asta mă nedumerește enorm.

Ușa se aude iar și de data asta intră un alt bărbat. Mă ridic în picioare și ne măsurăm din priviri. Este cam de aceeași înălțime cu mine, destul de solid și lucrat, în jur de 50 de ani, poate chiar 55... E un barbat frumos și prezentabil.

- Am auzit că vrei să mă vezi.

Tonul vocii lui îmi dă fiori pe șira spinării. Nu este dură și rece, din contră... Aș putea spune că are lacrimi în ochi și se chinuie să vorbească fără să le dea drumul.

- Tu ești șeful?
- Da.

Doamne, omul ăsta cântă, nu vorbește... Atitudinea lui blândă mă dă peste cap și pentru o secundă nu știu cum să reacționez.

- De ce mă ții aici?
- Încă nu pot să-ți spun.
- De ce?
- Vreau să-ți fac o surpriză.

Surpriză? Surpriză de la un traficant? Ce surpriză poate să-mi facă? Mă dă la lei să mă mănânce?

- Cu ce te-am supărat de mă ții ostatică?
- Nu ești ostatică. Și nici nu m-ai supărat cu nimic.

Se așează cu eleganță pe unul din scaunele de la masă, de parcă am fi într-un restaurant cochet și urmează să luăm o cină de curtoazie. Îmi face și mie semn să mă așez și nu are rost să-l refuz.

- Cum te cheamă?
- Asta e o altă surpriză. Dar poți să-mi spui cum vrei.
- De ce mă ții închisă? O să-mi dai drumul vreodată?
- Da. Mai așteptam un musafir și apoi mergem.
- Unde?
- Lasă-mă să te surprind.
- Ești plin de surprize...

Serios, nu vrea să-mi răspundă la nici o întrebare... Să încerc altfel...

- Îți place de mine?

Zâmbete în coletul buzelor și am un sentiment de deja-vu. E un gest atât de cunoscut... dar de unde să-l știu eu pe omul ăsta? Sunt sigură că nu l-am mai văzut niciodată.

- Mai mult decât crezi Edna.
- De unde știi cum mă cheamă?
- Știu totul despre tine. De exemplu, știu de Justin, ultima ta cucerire.
- Ești gelos?

Ultimul lucru pe care mi-l doresc acum e să suport crize de isterie de la un bărbat bine, dar totuși trecut putin de prima tinerețe. Spun numai crize de gelozie, pentru că, prin absurd, nu mi-e frică de el și nu cred că ar putea să-mi faca rau. Nu știu, spune-mi naivă, dar nu cred.

- Nu sunt. Iubirea mea e altfel pentru tine.
- Adică?

Îi aștept raspunsul dar nu mi-l dă... Dacă nu-i iubire deaia, de care ar putea să fie?

- De unde-l știi pe Justin?
- A fost omul meu. Cel mai bun dintre ei.
- Traficant?
- Prefer sa spun interlop.
- Și ce s-a întâmplat? Nu mai e?
- Nu...

Altceva mă nelamurește.

- Dacă Justin e Păpădia, tu cine ești?

Face o pauza destul de mare și atunci când nu mă aștept să-mi mai răspundă si vreau să-i pun o altă întrebare, il aud spunând:

- 'Buldogul'.

Mă ridic de la masă în viteză și răstorn scaunul pe care am stat. Fugi de aici, nu cred... E chiar șeful...

- Tu...?
- Eu!

Buldogul e taticul traficanților, criminalilor și rău făcătorilor... cred... cred că din întreaga America. E șeful șefilor și nimeni nu a sperat vreodata să stea la aceeași masă cu el. Nimeni nu-l știe, este cel mai temut interlop. Are oameni infiltrați peste tot pentru a nu i se cunoaște identitatea. Justin, 'păpădia' era omul lui de baza, și el foarte de temut...

Sunt în stare de șoc și nimic nu mă poate scoate din asta. Nu pot să cred că am intrat pe mâna 'buldogului' și el îmi vorbește atât de blând. Acum am mult mai multe întrebări în minte, dar se amestecă precum un taifun și nu pot să le rostesc.

Ma uit la el șocată cum se ridică de pe scaun și se îndreaptă spre ușa.

- Te las să te liniștești Edna. În scurt timp vom pleca.

Îmi las capul în mâini și nici nu-l mai privesc. Unde vrea să mă ducă? De ce eu? Din câți locuitori are New York-ul, America toată, de ce eu? Buldogul...

- Aș vrea să te mai întreb ceva... Ai auzit vreodată de Paul? Eu sunt Paul!






Numarul 14 in dragoste, ma faceti sa ma indragostesc si eu de voi. Spor la citit😘😘😘

Suspect de crima 🔞 <Edna> Vol 3Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum