Suspect de crima 🔞 <Edna> Vol 3

Capitolul 34

Justin
Nici nu iesim bine din sala de nasteri, ca suntem luati pe sus de tot clanul Scott - Rood. S-au adunat toti, cu mic cu mare, cu bunici si matusi, purcei si catei.

- Edna, draga mea, ce bine arati.
- Uite ce copil frumos.
- Ce galusca dragalasa.
- Edna cum te simti?

Simt cum mi se zbarleste parul pe ceafa si as incepe sa latru la toti ca sa se indeparteze de fetele mele.

- Lasati-ne sa ajungem in salon si dupa aia puteti sa faceti ce vreti. Si nu puneti mana pe fata mea.
- Justin...
- Da iubito, sunt aici, stai linistita.
- Ce-ai cu ei?
- N-am nimic dar nu vreau sa umble din mana in mana copilul. Plus ca ei sunt murdari. O sa le-o arat eu la fiecare.

Isi da ochii peste cap si eu strig la toti sa se dea din drum. Ajungem in salon cu tot cârdul dupa noi si imediat iau fetita in brate.

Primii care vin la copil sunt parintii Ednei si daca n-am nimic cu dna Margo, lu' David i-as scoate ochii sa nu se mai uite asa la fetita mea.

- Da-mi-o si mie putin Justin draga.
- Nu dna Margo, va uitati la ea asa. E prea mica si nu vreau sa pateasca nimic.
- Am crescut 2 copii, stiu cum sa tin un nou nascut...

Toti se strang ciorchine in jurul meu si al fetitei, de parca ar fi niste vulturi si vor sa mi-o ia din brate. Niciodata.

- Nu-i nimic, ea e mai altfel.

E mai altfel, mult mai speciala pentru ca e copilul meu. Se stramba dar se joaca apoi cu piciorusele ei. Trec rand pe rand toti sa o cunoasca pe Aida Selena si incerc sa fiu cat mai dragut. Ultimul gram de rabdare imi este insa epuizat atunci cand se apropie David si ii mangaie manuta fetitei.

- Nu o atinge!
- Ce-ai baiete? Cum sa nu o ating? E nepotica mea, normal ca o ating. Da-mi sa o iau in brate.
- Nu!

Ma intorc intr-o parte si strang mai bine copilul la piept.

- Justin, ce e cu tine?

Imi vine sa plang de necaz, nimeni nu ma intelege si pe deasupra Edna tot pe mine ma ia la rost. Pe ei nu-i vede ca vor sa-i faca rau fetitei?

- Iubito, nu-i vezi ce fac?
- Ce fac?
- Pun mana pe Selena.
- Pe Aida, Justin.
- Aida Selena...

Ii zambesc copilasului si-mi bag nasul in obrajorul ei.

- Si ce daca pun mana pe ea? O mananca?
- Sunt murdari. Sunt plini de microbi si copilul e sensibil. Are o ora de la nastere, si eu trebuie sa o apar.

- I-am pus mana pe manuta ei...
- Tu nu te baga David, acum vorbesc eu cu iubita mea. Da, i-ai pus mana ta plina de microbi pe manuta ei, o sa o bage in gurita si mi se imbolnaveste fata.

Toti mormaie si-si dau coate, dar tot ce mi-as dori acum ar fi sa dispara toti. Sa plece de unde au venit si sa ne lase sa fim o familie linistita si fericita. Ce le cer? Putina liniste si intimitate.

- Exagerezi Justin.
- Ba deloc.

Imi fac loc printre cireada de oameni din camera si ma duc langa patul Ednei. O sarut usor si-i pun fetita in brate.

- Tu esti bine iubito?
- Da, dar ma obosesti foarte rau.

Asa e, este obosita, e normal dar adunatura asta o innebuneste cu totul. Trebuie sa fac ceva...

- Gata, va multumim pentru vizita dar acum lasati-ne sa ne odihnim. Mai veniti cand o sa fim acasa, acum avem nevoie de liniste.

Toti se uita chioras dar rand pe rand, pleca fiecare si ramanem doar noi si fetita noastra frumoasa.

- Spuneam ca ma obosesti tu Justin, nu ei.

Nu conteaza cine, important e ca acum are nevoie de odihna. Ii iau fetita din brate si o asez cu grija alaturi, in patutul ei special.

- Mi-e atat de somn...
- Dormi iubito, ca sunt aici.

O tin de mana si o mangai pe burtica pana cand adoarme. Este frumoasa si are fata senina, o iubesc din tot sufletul pentru ca m-a facut cel mai fericit barbat.

Incep sa distribui florile pe care le-a primit prin toata camera, apoi ies din salon sa sun si eu la o florarie. Fac comanda pentru maine, cand vom ajunge acasa, de 10 duzine pline cu trandafiri rosii. Vreau sa fie fericita, vreau sa fiu eu cel care ii aduce zambetul pe buze.

Intru in salon tiptil, sa nu-mi trezesc iubitele, dar aplecata peste fetita mea sta aceeasi batoza de mai devreme, asistenta XXXXL.

- Ce dracu cauti aici?
- I-am adus biberonul micutei si dupa ce o hranesc...
- Nu hranesti nimic tu. Eu o sa-i dau sa manance pentru ca e fetita mea.

Incerc sa vorbesc in soapta, dar am niste nervi de as strange-o de gat pe balena.

- Da-mi biberonul.
- Dle Kent, lasati-ma macar sa va arat cum se face.
- Nu-i nevoie, stiu deja.

Ii smulg biberonul din mana si ma intorc zambind catre minunea noastra mica. Incerc laptele ca ingheietura mainii, ii bag o palma sub caput si-i asez tetina la gurita. Imediat tuguie buzisoarele si incepe sa suga cu pofta din biberon.

Auzi tampita, cica nu stiu ce sa-mi hranesc fata... Eu stiu ce-l mai bine, tot ce-i mai bine pentru ea. Am tarat-o pe Edna cu mine la cursuri pentru bebelusi si la terapie prenatala. Asa am invatat amandoi, mai mult eu, cum se schimba un scutec, se imbraca un bebe, pe pudreaza funduletul, se hraneste copilasul si muuulte altele. De exemplu, abia astept sa-i fac prima baita fetitei mele... La terapia prenatala am invatat tehnici de relaxare si de respiratie.

- Dupa ce termina biberonul, sa veniti cu ea la cabinetul doctorului pediatru.
- De ce?
- Trebuie consultata si de pediatru.
- Iar? Isi mai pun multi mainile infecte pe fetita mea?

Iese bolborosind din camera, dar da-o naibii. Ma concentrez asupra copilasului meu si incep sa vorbesc cu ea cu îggî sau altele deale lor.

Nu i amuzant dar e frumos. Suntem locul 3 in dragoste dragelor/ dragilor. Spor la citit😘😘😘