Suspect de crima 🔞 <Edna> Vol 3

Capitolul 19

Justin

Pășesc ușor ușor din lumea viselor spre realitate, dar nu-mi place... Ceva nu este în regulă, respir mult prea ușor decât mi-aș fi dorit.

Ceva îmi spune că Edna nu este în pat pentru că altfel ar fi fost toată urcată pe mine, așa cum doarme de obicei. Întind mâna dreaptă și pipăi patul în căutarea ei și spre groaza mea, am avut dreptate iar.

Unde ai mai fugit acum păpușă? Ce dracu, chiar nu a înțeles că încă o vreau în viața mea? Așteaptă declarații de dragoste, serenade sub balcon? N-am fost destul de clar când am luat-o din nebunia aia și am adus-o în casa mea? De ce trebuie să fie femeile atât de complicate? De ce draci nu înțeleg ce este evident, fără să fim nevoiți să ne facem de rahat în fața lor? Vrea să mă pun în genunchi? Mă pun, că am mai stat în fața ei în genunchi și mi-a făcut plăcere. Și mie și ei...

Mă ridic din pat și mă duc direct la baie. Nu pierd vremea inutil să o caut prin casă pentru că nu-și are rostul.

Nu s-a transformat peste noapte în iubita ideală să mă aștepte cu micul dejun... Am locuit peste 3 săptămâni în aceeași casă și m-am convins că nu știe nici să pornească expresorul de cafea... Nu-i nici o problemă că o fac eu și pe aia, ea doar trebuie să fie cuminte și să nu mă mai facă să alerg după ea de fiecare dată.

Pornesc dușul și mă spăl cu mișcări rapide. Sunt nervos și nu am timp de pierdut.

Este imprevizibilă, nu știi niciodată ce surprize îți mai pregătește și cum reușește să-ți facă zile fripte. Bine că-s bucătar că altfel mâncam numai zile fripte lângă ea...

Mă sterg repede, sar direct în blugi și adidași și plec în căutarea nebunei. Ceva îmi spune să încerc întâi la ea acasă, nu cred că are puterea să se întâlnească așa repede cu David.

Mm, David, vorbeam de lup și iată că lupul mă sună.

- Da.
- Edna e cu tine?
- Nu.
- Da unde e?
- La nebuni, nu știu. Acum o caut.
- Iar ai pierdut-o, ești un...
- De ce dracului m-ai sunat? Ca să-mi spui cum sunt? Știu și eu, nu-ți mai răci gura de pomană.

Sunt nervos și am început să țip. Am trecut și pe roșu la semafor, sper să  nu fie gaborii pe undeva să mă opreasca. N-am timp de ei acum.

- Te-am sunat să văd ce face.
- E super. Aseară dansa de fericire...
- Ești...
- Altceva mai vrei să știi de la mine?
- Când o să-mi recuperez fetița, îți jur că tu nu te mai apropii de ea nici la 500 de metri. Ești un infractor, nu meriți...
- Știi ceva draga David? Se pare că infractorul ăsta îi cam păzește fundul lu' fii-ta. Și pe infractorul ăsta îl suni când nu dai de ea. Ce dracu fel de tată ești tu? Ai fată de 27 și nu știi pe unde umblă? Nu ești în stare să-i porți de grijă și-l suni pe infractor să-ți spună cum...
- Ascultă mucosule...

A, da? Ia mai da-te-n pu*a mea dacă-s mucos. Închid telefonul și-l arunc prin mașină. Doar nu îl fac eu pe marele David Scott să stea de vorbă cu un mucos... După ce-mi șterg mucii de la nas, poate mai vorbesc cu el, până atunci să se ducă naibii. N-am nici o obligație să stau să-i ascult lui crizele de isterie și veșnicele 'dacă te-ai atins de fetița mea'. Fetița lui...

Opresc în fața blocului unde stă fetița lu' tăticu', caut telefonul și-l bag în buzunar, trântesc portiera, mă postez în fața apartamentului ei și încep să bat cu pumnii în ușă.

- Edna deschide!
- Pleacă de aici.

La naiba, a plans... De ce a plecat iar de lângă mine dacă îi este greu? De ce nu acceptă ajutorul nimănui? Bine, nu-s eu psiholog, dar am metodele mele de a o aduce pe drumul cel bun.

- Deschide iubito să vorbim.
- N-am ce să mai vorbesc cu tine.
- Ba da.
- Ba nu.
- Deschide să vorbim, te rog.
- Nu vreau să te mai văd.
- De ce? Ce-am facut?
- Nu mai vreau. Pleacă și uită tot.
- Edna...
- Pleacă.
- Te rog.
- Vreau să stau singură.
- De ce?

Cât de tampit să fii să stai cu patul sprijinit de o ușa și să te milogești de o femeie să-ți deschidă? Și măcar nu sunt capabil să scot ceva mai convingator pe gură.

- Te rog să-mi deschizi.
- Nu.
- Vreau doar să văd că ești bine și plec. Îți promit că plec imediat, nici nu intru, doar să te vad.
- Vreau să fiu singurăă.
- Pentru cât timp iubito?
- Nu stiu.
- Până deseară?
- Nu.
- Maine?
- Nu Justin.
- 2 zile, ultima ofertă.

Încerc să fac o glumă, dar e cam nesărată și nu o apreciază nimeni. Mda, eu și glumele...

- Pleacă.
- Nu plec până nu te văd, să-ți intre bine in cap.

Face o pauza, cât eu bat cu capul în ușa... La asta nu mă așteptam, știam că e nebună, dar să nu mă primească în casă...

- Edna, ne aud vecinii. Deschide să te văd și plec. Promit.
- Uită-te la telefon.

Scot drăcovenia de telefon din buzunar și văd că mi-a trimis o poză cu ea. În primul moment râd, pentru ca este ca un copil jucăuș, dar când văd poza mă cutremur pe picioare.

Nu sunt slab de îngeri, dar felul în care arată ea, mă zguduie până în măduva oaselor. Plânsă, zbârlită, trasă la față, neagră pe sub ochi, făcută ghem pe partea cealaltă a ușii... Desfigurată.

Nu mai are nimic din strălucirea de altădată dar...parcă e mai frumoasă și se naște în mine un instinct de a o apăra. Trebuie să o apăr în primul rând de nebunia ei și apoi de ceilalți.

Bat cu amândoi pumnii și urlu la ea să deschidă nenorocita asta de ușa.

- Edna, dacă nu deschizi ușa acum, o sparg. Dă-te.
- Nuu.

Începe să scâncească și mi se rupe o bucată din inimă. Toți nervii mi se calmează instantaneu și încerc să o liniștesc.

- Gata iubito, nu mai plânge, nu o sparg. Deschide să te iau în brațe, te rog.
- Pleacă Justin.
- Te rog.
- Doar pleacă. Lasă-mă puțin singură.
- Mi-e dor de tine iubito...

Nu zice nimic, dar se aud suspine ce vin de pe cealalta parte a usii.

- Deschizi? Te rog.
- Nu.

Trag aer în piept și număr până la 10... Mângâi ușa care ne desparte și fac un jurământ.

- O să mă întorc iubito. Acum te las să te liniștești, dar o să mă întorc. Tu ești a mea!

Iata ca nu este nevoie sa cereti voi next pentru ca eu postez cat de repede pot, de fiecare data. Simt ca sunt luata la misto cand vad comentariu cu 'next'... Poate gresesc, dar asta simt. Va iubesc. Spor la citit😘😘😘