Suspect de crima 🔞 <Edna> Vol 3

Capitolul 16

Edna

Paul... Paul...

Jur pe viața mea că nu am auzit niciodată numele ăsta... Cine ar putea să fie și de ce a avut impresia că ar fi trebuit să aud de el?

Ce rol joacă acest 'Paul' în viața mea și eu nu știu? Ce legătură este între noi? De unde este el? De unde mă știe pe mine?

Doamne Iisuse Hristoase, toată existența mea de până acum este analizată amănunțit de mintea mea nebună și pusă sub semnul întrebării.

Paul... Nu știu, nu am auzit la nimeni niciodată numele ăsta. Nu l-am întâlnit nici la familie, nici la cunoștințe, colegi sau... mama mă-sii de treabă că încep să mă enervez.

Să spună odată care-i treaba și să o terminăm ca oamenii. Ce atât mister? Spune frate ce ne leagă și-am plecat. Sau omoară-mă sau fă-mi ce vrei tu, dar nu mă mai lasă să-mi storc mintea. Ce-i asta? Psihologie pentru nebuni? Obsedați?

Și mai așteptăm un musafir... Cine ar putea să fie? Mama!

Nu știu ce să mai cred, parcă aș trăi un vis urât, un coșmar, dar ține de mult prea mult timp și eu nu dorm niciodată atata. Mai sper totuși la o surpriză și atunci când mă trezesc să fiu lângă Justin și să-mi dea 'bună dimineața' cum știe el... Ce șanse am?

Poate musafirul e Justin... Altcineva chiar n-are cine. Din câte stiu, și se pare că tot mai puține, nu am cunoștințe comune cu traficanții...
Dar naiba știe ce surprize mă mai așteaptă...

Dau ture ture prin celula asta, cameră, ce o fi ea și-mi muncesc gândurile...

Și Justin ce să mai vrea de la mine? După tot ce am trăit împreună... Nu cred că ar putea să-mi facă rău... Nu, n-are cum, e imposibil. Dacă vroia asta, avea timp cât am fost în sălbăticia aia amândoi. Și tata avea încredere in el, mi-a demonstrat asta.

Al șaselea simț nu mă înșeală niciodata, lucru esențial pentru un polițist, iar acum îmi spune că nici unul dintre ei nu vrea să-mi facă rău.

- E timpul să mergem prințesă.

Mă uit la ușa și e aceeași gorilă zâmbitoare care mă așteaptă. Să mergem?!

- Luate-ar naiba că m-ai speriat.

Eram atât de prinsă în gândurile mele și-n elucidarea misterului numit 'viață', încât nu l-am auzit când a descuiat ușa. Până acum am avut un singur gând, de ce sunt aici, dar acum am o mie și unu...

Mă așteaptă cumintel să-l urmez, chiar dacă îmi dau seama că nu-i chiar felul lui de a fi și a se comporta. De ce sunt toți atât de amabili și drăguți cu mine?

Îmi calculez repede posibilitățile pe care la am, dar e evident că altă portiță de scăpare nu există. Îmi este frică să ies pe ușă, pentru că până acum, prin absurd, camera asta blestemată m-a pazit de relele din afară.

Îl urmez tăcută și imediat observ că ne aflăm într-o uzină părăsită de la marginea orașului. Am fost aici, aș recunoaște fiecare colțișor și cu ochii închiși pentru că am o memorie de elefant. Am fost solicitați pentru rezolvarea unei crime și am investigat fiecare metru pătrat, plus posibilitățile de evadare, pentru că, la momentul respectiv, criminalul a fugit...

Doamne ajută să fie totul bine și să reușesc să fug.

- Edna...
- Mama?

Doamne sfinte, ce căuta mama mea aici?

Fuge în brațele mele și imediat o strâng cu putere la piept.

Ce caută ea aici? Cum au reușit să pună mâna pe mama mea și ce planuri au pentru noi două. O să mă șantajeze? Am greșit cu ceva în lumea asta? Am lăsat în urmă socoteli nerezolvate? Ce treabă are mama cu Paul? Ce dracu se întâmplă și eu nu știu?