Suspect de crima 🔞 <Edna> Vol 3

Capitolul 33

Justin
- Impinge...
- Aaaaaaa.

Doamne Dumnezeule, m-au trecut toate caldurile si ma abtin cu greu sa nu-mi scap rahatul in nădragi de la atata impins...

- Impinge dna Kent, inca putin.
- Aaaaaaaaaa.

Impinge saraca dar cat sa impinga, astia sunt tampiti, nu o ajuta cu nimic? Ea trebuie sa faca toata treaba?

- Inca putin.
- Hai iubito, impinge...
- Justin...

Este foarte slabita, are fruntea plina de broboane de transpiratie si este epuizata fizic.

-...Te urasc.

Ma urasti acum iubito, dar cand o sa ne tinem ferita in brate, o sa ma iubesti. O sa vezi cat esti de fericita si o sa-mi spui ca ma iubesti pentru minunea noastra mica, sunt sigur de asta.

- Impinge.

Ma strange de mana cu forta, de mi-a invinetit degetele si mai are putin si le rupe.

- Hai iubit, inca putin.
- Taci. Aaaaaaa.

Suntem in sala de nasteri de cateva zeci de minute, dar jur ca am imbatranit cu ani de zile. Mi se pare ca a trecut o viata de om, intreaga si chinuita.

- Impinge.
- Justin...

Ma uit in ochii ei speriati si-mi sterg sudoarea dupa frunte. Cum dracu sa o ajut, ce sa fac? Cum sa fac sa nu o mai doara? De ce mama naibii a vrut nastere naturala si eu n-am insistat mai mult pentru cezariana?

- Da iubirea mea?
- Ajuta-ma.
- Impinge.

Este desfigurata de durere si vrea sa o ajut. Dar cum?

- Impinge inca putin, i se vede capul.

I se vede pe naiba sa-l ia de doctor prost. Daca el nu are de gand sa faca nimic sa o ajute, o sa o ajut eu.

- Impinge pe dracu de tampit. Ajut-o, nu vezi ca nu poate?
- Dle Kent...
- Da-te de aici.
- Dle Kent, te dau afara din sala. Crina, ocupa-te tu.

Vine spre mine asistenta aia mare, grasa si inalta mai ceva ca un barbat... Sa vina, ca nu ma poate clinti din loc, chiar daca semana cu un sumo. Il imping pe doctor dintre picioarele Ednei si ma pozitionez eu. Imi tremura mațele in mine de frica, dar trebuie sa o ajut cumva.

- Justin?
- Te ajut eu sa nasti iubito. Nasc eu. Aaa, te ajut eu.
- Dle Kent...

Ii zambesc Ednei incurajator pe deasupra cearsafului, chiar daca eu sunt căcat tot si ma uit intre picioarele ei.

- Dle Kent...
- Justin...

Fac ochii cat felinarele si ma dau doi pasi in spate cand incepe sa mi se incetoseze privirea. Pasarica ei dulce si atat de strimta altadata, este acum cat toate zilele si se vede ceva ca iese de acolo. Zici ca-i par... Dar ea nu are par niciodata acolo. Iese... iese... pe acolo pe unde intram eu...

Simt cum mi se inmoaie picioarele si camera se invarte cu mine, inainte sa pic pe ceva moale si cald. Ultimul gand coierent e ca iubita mea e bolnava si are ceva in pasarica.

- Justiin!
- Dle Kent, dle Kent, ma auziti?
- Aaaaaa.
- Oaaaa oaaa.

Palme grele imi biciuiesc fata, si pumni intregi de apa aterizeaza peste mine.

- Dle Kent!

Incerc sa deschid ochii si vad tavanul, care se invarte in stanga si-n dreapta odata cu neonul de deasupra mea.

- Luati o gura de apa dle Kent.

Balena ucigasa de mai devreme imi afunda capul intre burțile ei si-mi da sa beau apa.