Suspect de crima 🔞 <Edna> Vol 3

Capitolul 32

Justin
Daca am gandit vreodata ca 'mai rau de atat nu poate sa fie', ei bine, m-am inselat ca dracu.
Sunt o marioneta, un papițoi umblator, un 'hopa Mitica', care isi ia bobarnace din toate partile.

Acum nu trebuie sa ma confrunt numai cu anxietatea Ednei, nuu, era de vis cand era doar atat, nimic ca toata, o joaca.

Crize de plans, cumparat flori, hranit, spalat, culcat, alintat, iubit... Astea sunt istorie. Acum adevarul e cu mult mai crunt.

Nu mai sunt doar eu cu Edna, 'gata iubito, sunt langa tine', 'ssst, sunt aici', nu, s-au dus naibii toate.

Adica nu chiar de tot. Sunt si astea, plus domnul 'e fetita mea si faci cum spun eu'...

Cand imi vine sa urlu, n-am la cine, cand imi vine sa bat, n-am pe cine.

N-am cui sa ma plang de dracul asta de am care mi-a mancat ficatii, pentru ca Edna il adora mai mult decat oricand. Tot ce spune, i se pare o idee geniala, tot ce face este 'wow, tati'.

Asa am ajuns sa avem doua patuturi, doua mobiliere pentru copil, o mie de hainute si sute de biberoane si suzete.

Am renuntat de mult sa mai lupt singur si practic l-am lasat ca pe el. A pus curul si pe casa mea, unde a insistat sa aranjeze el camerea fetitei.

Am lasat nebunul sa-si faca damblaua, chiar daca fata avea deja camera ei plina de jucarii, mobilata si utilata cu tot ce-i trebuie. Eu am facut-o roz si alte culori calde, de fetite, in timp ce el a ales alb si bej. Serios? Vrea sa o faca stilista de mica?

'Lasa-mi copilul in pace, lasa-mi femeie in pace, sunt ale mele amandoua, pleaca dracu dupa capul meu'... Asta-mi vine sa-i urlu in fata de fiecare data cand apare in prag, cam de 3-4 ori pe zi.

Asta de exemplu e a4 a oara si e abia ora 14:20... Dar, ma abtin si acum, asa cum sunt nevoit sa fac de fiecare data ca sa nu-mi supar iubita.

- David, ce placere sa te vad...
- Ce face Edna?
- Pai, ai plecat de vreo jumatate de ora, ce sa faca... Coase goblenuri.
- Asculta... Coate goale, tu sa-mi respecti fetita ca te ia mama n...
- David, ce-ar fi sa ne lasi putin sa ne bucuram si noi de liniste? A? Cum ti se pare? Iti propun sa te duci la casa ta, la sotia ta si sa ma lasi pe mine cu a mea.
- Nu-i sotia ta, e fetita mea.
- Inca nu-i, intradevar, dar intr-o zi o sa fie.
- N-o sa fie.

Incep sa marai din gat fara sa-mi dau seama si-mi potolesc cu greu pornirea de a sari la bataie. Il prin de mana cand vrea sa se indeparteze, si-i spun printre dinti.

- Ba da. Deja este a mea. Si ea si copilul. Nimeni nu o sa stea in calea fericirii noastre.

- Tatiii.

Vine cu greu, tinandu-se de burta si mergand cracanata, direct la 'tati' in brate...

In astfel de momente imi vine sa urlu, sa ma zgarii de ochi, sa sparg ceva si sa distrug. Am nevoie de un moment lung in care imi acopar urechile si sa incerc sa-mi infrang pornirile ucigase.

Nu-i corect lua-te-ar naiba de nenorocit, nu mi-o lua si pe ea. Doar atat am, pe ea o am, pe ele doua, ele sunt familia mea, ele sunt fetele mele, le iubesc nenorocitule.

- Justin?

Simt o mana firava pe umar si ma intorc spre Edna zambind.

- Esti bine?
- Da iubito. Tu? Te simti bine? Vrei ceva?
- Vreau sa te uiti tu putin la bagaj, cat mai stau eu de vorba cu tata.
- Sigur iubito.

Ii zambesc iar si o sarut pe varful nasului si plec la bagaj. L-am facut in ultimele 2 luni zilnic, iar de 3 saptamani de cateva ori pe zi...

Da ce, este asta o problema? Il mai fac odata, nu-i nimic, nu ma deranjeaza, din contra, imi face o placere nebuna.

Pot sa enumar si trezit din somn tot ce gasesti in valiza asta nenorocita si in ce buzunar este depozitat fiecare lucrusor care-i va trebui fetitei mele.

Dupa ce am schimbat lucrurile de cateva ori pentru ca se murdarise de acest scoate-le, baga-le, am decis sa le ambalez individual in pungute.

Ma asez in fund pe dusumea, cu bagajul intre picioare si ma prefac ca asez iar hainutele in timp ce incerc sa-mi recastig stapanirea de sine.

Mi-am dorit atat de mult ca Edna sa fie fericita, incat nu am luat in calcul consecintele. Practic eu am impins-o de la spate sa-si asculte familia si sa le dea o sansa sa-i explice...

Eu m-am nenorocit singur, fara sa ma gandesc ca o data cu fericirea ei, va veni moartea mea. Da, simt ca mor pe dinauntru de fiecare data cand il vad pe David in usa, si tot de atatea ori sunt in pragul de a comite o crima.

Scot un botosel si-l miros, ignorand-o pe Edna care ma striga. E cu tatal ei, n-are nevoie de mine.

Cred ca numai gandul la fetita mea mi-a tinut capul pe umeri. Gandul ca voi avea pe cineva care sa ma iubeasca asa cum sunt, si care va depinde de mine.

Fetita mea, rodul iubirii pe care i-o port Ednei, fructul pasiunii noastre.

- Justiiin!

Of, nu ma lasa nici sa visez... Ma striga mereu, chiar daca sunt langa ea. De multe ori imi da impresia ca a facut o nenorocita de pasiune sa-mi strige numele si sa ma innebuneasca.

Ma ridic dupa jos si inghid fermoarul gentii, atunci cand ma striga pentru a mia oara. Imi compun aceeasi fata zambitoare dedicata numai ei, cand intru in bucatarie.

- Da iubito.
- Justin,mi s-a rupt apa.

Spor la citit😘😘😘