Suspect de crima 🔞 <Edna> Vol 3

Capitolul 18

Edna

În adâncul sufletului meu se dădea o bătălie între datorie și vocea sângelui. Datoria și conștiință față de țara mea, toți aceia care au fost omorâți pentru lăcomie, nenorociți pentru banii aia blestemați... și vocea sangelui... Ca vreau să accept sau nu, e clar că prin venele mele curge sânge infestat, de infractor.

Dar datoria a câștigat de data aceasta. Chiar dacă nu am vrut, mi-am omorât propriul tată că să împiedic o altă tragedie. Ca să nu-și mai murdărească el mâinile cu sange, mi le-am murdărit eu, și chiar cu sângele lui. L-am omorât pentru că altfel ar fi tras el în Justin...

- Iubito.

Sunt despărțită de lângă mama și ridicată în brațele lui Justin.

- Plângi iubito, plângi, hai că te iau de aici.

Plâng? Nu stiam ca plâng... De ce să plâng?

Îl aud ca prin vis, cum strigă la Justin să se oprească, pe...pe... Cum trebuie să-i spun de acum înainte celui pe care l-am crezut tată?

Cel care m-a crescut cu dragoste, care m-a ținut de mânuțe să fac primii pași, mă culca și-mi citea povești în fiecare seară? Cum să-l numesc? Eu aș vrea să nu se fi schimbat nimic între noi, să avem aceeași relație minunată, pentru că mi-a demonstrat toată dragostea lui, mereu. Amintirile mele sunt cu el, el a ocupat acest loc în viața mea de până acum, dar... Oare voi mai putea să fiu ca înainte? Voi mai putea să mă uit în ochii lui și să-i spun... Să-i spun... Încă nu pot să o spun.

Că vreau sau nu, se pare că tot ce știam până acum despre viața, o să rămână o amintire. Să te trezești la 27 de ani și să ți se spună că tot ce ai trăit  până acum e o iluzie... Nu știu cum o să trec peste asta... Aș vrea, dar nu știu dacă o să pot.

Am casete întregi cu filmări de când eram mică... El este lângă mine în fiecare dintre ele... În cele mai multe sunt în brațele lui. Când îmi dădea să mănânc cu biberonul, prima încercare de a mă hrăni cu lingurița, primii pași, prima băiță, prima zi la grădiniță, la școală... El apare alături de mine în toate astea și acum îmi vine tare greu. Oare a fost teatru sau m-a iubit cu adevărat? A făcut-o numai pentru mama sau mă iubește ca pe copilul lui?

De ce nu mi-au spus? De ce au ascuns adevărul atâta amar de timp? 27 de ani... Nu au găsit niciodată momentul oportun să-mi spună? Nu aveam  dreptul să știu ce sânge port în vene? Nu era dreptul meu?

Justin mă cară pe brațe la mașină și imediat ce suntem instalați amândoi comod în scaune, pornește cu scârțâit de roți.

Lacrimile îmi curg pe obrajii murdari fără să fiu conștientă de ele... Adio tată, adio copilărie, adio amintiri frumoase...

În fiecare zi mă ducea la școală... Chiar și la liceu... Când eu mă plângeam ca râd toți colegii de mine, el mă pupa pe frunte, râdea și-mi spunea că așa face un părinte grijuliu...

Îl iubesc, l-am iubit, nu stiu. Încă îl iubesc, nu pot șterge tot ce a fost, dar am atâtea întrebări... Și nu știu dacă sunt pregătită să le aflu răspunsul vreodată. Nu sunt pregătită să mi se mărturisească în față că tot ce știu despre viață e o minciună. Mă iubește? I-am câștigat dragostea chiar dacă nu sunt fata lui? Merit dragoste dacă am sânge de traficant prin vene?

Când s-a nascut surioara mea, el era cu mine în brațe langa pătuțul ei. Am filmarea acasă și îmi amintesc totul ca și când a fost ieri. Eram mică, dar fericită că aveam o păpușă vie.

- Uite-o pe surioara ta, prințesă mică. Îți place? E frumoasă?
- Daa. Pot să mă joc cu ea?
- Poți iubito, bineînțeles ca poți, ești sora ei mai mare.
- Și trebuie să-i dau jucăriile mele, cum face Meli?
- Doar daca vrei prințesa mea. Dar îți cumpără tati altele.

Imi șterg lacrimile iar și suspin adânc. Simt cum Justin mă strânge de mână și-mi șoptește că am ajuns.

Justin... Infractor... Eu infractoare... Suntem perfecți, nu-i așa?

Mă ia din nou în brațe și mă duce în casă. Mă lasă într-un dormitor singură și el dispare. Nu vreau să fiu singură, mi-e frică de singurătate, vreau iubire. Încep să scâncesc și să-l strig dar apare imediat și mă ia in brațe.

- Sst, nu te las singură iubito. Liniștește-te te rog. Hai să facem băiță amândoi. Nu mai plânge frumoasa mea.

Îmi șterge lacrimile, mă sărută ușor pe buze și ne ridicăm amândoi să mergem la baie. Mă dezbracă cu grijă, ca pe un copil, și intrăm amândoi în cada plină cu clăbuc și aromă de cocos.

Mă bucur de răsfățul de a fi spălată, mângâiată, sărutată și alintată, dar gândul meu zboară tot acolo...

Cum trebuie să mă adresez eu de acum? Mai am puterea să-i spun la fel ca înainte? Mai vrea el să mă adesez așa cum o face și sora mea? Merit să-i spun așa?

- Hai sus iubito.

Mă ridică din cadă, mă șterge, îmi usucă părul și mă îmbracă cu un tricou de-al lui. Mă duce înapoi în camera în brațe și mă așează ca pe o prințesă în mijlocul patului.

- Ce vrei să mănânci iubito?
- Orice.
- Mă aștepți aici sau vrei să mergi cu mine la bucătărie?
- Aici.
- Mă intorc imediat, bine?

Mă pupă pe frunte și dispare cu viteza luminii. Mă uit în jur și nu recunosc nimic. Nu știu unde suntem, sper ca n-am intrat prin efracție în casa unor oameni. Dar a avut cheie...

- Gata iubito.

Se așează pe pat în fața mea, turcește și începe să mă hrănească cu bucățele mici de carne și salată. Nu mă așteptam să fie atât de atent la nevoile mele sau să mă ajute. Îmi zâmbește și îmi mai duce o bucată de carne la gură.

Bărbații din viața mea... Nu am avut bărbați adevărați în jurul meu niciodată, decât pe el. Și el acum... El nu mai este cine a fost până acum. Eu nu mai sunt copilul lui, eu...

- Ssst, gata iubito, gata.

Mă intinde pe pat, se așează în spatele meu, ne investește pe amândoi și mă ia în brațe.

- Dormi iubito.

Eu nu merit iubire.

Am avut si eu un vis nenorocit intr-o seara si m-am trezit plangand... Aflasem ca sunt infiata de parintii mei si era fiica unei doamne de etnie roma. A fost infiorator si m-a zguduit groaznic. Spor la citit😘😘😘