Soție falsă | kth

05

• ᴄᴀғᴇᴀ •

Își puse pastila pe limbă dând întregul pahar de apă pe gât speriată ca nu cumva să se înece cu pastila. Lasă paharul pe masă, acesta sunând zgomotos din cauza liniștii din casă. Fiind abia 6 dimineața nimeni nu se trezise, iar menajera venea abia la 7 ca să pregătească micul dejun. Sumin se întoarse pe călcâi mergând spre dulapuri sperând că își va putea face o cafea pe care să o bea după ce pastila își face efectul, iar durerea sa de cap cauzată de alcoolul de aseară să dispară. Trântii câteva uși reușind să găsească tot ceea ce îi trebuia. Puse pliculețul de cafea în aparat, așezându-se la masă pentru a se uita la câte ceva pe rețelele de socializare, până când cafeaua este gata.

- Ești matinală, îi spuse băiatul așezându-se pe un scaun la masă.

Fata nu își ridică privirea fiind absorbită de notificările sale și în plus pentru ea băiatul nu reprezenta o persoană întra-atât de importantă încât să se oprească pentru ai răspunde.
Taehyung înțelese că fata nu are intenția de ai răspunde nici măcar de ar îmbătrânii în acel loc. Inspiră aerul frustrat, văzând că fata își pregătea cafeaua. Zâmbii malefic observând că fata nu îl observase nu numai pe el, nici cafeaua ce era gata. Luând ceașca se așeză la masă sorbind o gură din aceasta, fiind șocat de cât de tare poate fii.
Sumin își ridică capul simțind mirosul amărui al cafelei, dând de ceașca sa sortită de Taehyung. Se încruntă la acesta pregătită să se ridice ca să îi pună ceașca fierbinte în poală, însă se abținu strâgând din pumni.

- Sper că e pe placul tău, îi spuse sarcastică ridicându-se pentru aș face altă cafea.

- Ar merge mai mult zahăr, spuse băiatul pentru a o face pe Sumin să îi aducă zaharul ce se afla la doar câțiva centimetri de ea.

Sumin se uită la Taehyung ce îi făcea semne spre obiectul dorit, rotindu-și ochii în orbite, fata îi puse zahărul pe masă.

- Mulțumesc, răspunse băiatul gestului ei, fiind recunoscător că nu fusese nevoi să se ridice să îl ia și nici să își facă cafeaua.

Așezându-se la masă cu cafeaua sa, fata sorbii fericită lichidul negru ignorându-l pe Taehyung ce o privea pe sub gene în timp ce se uita peste niște foi pe care fata nu știe de unde le adusese atât de rapid.

- Așa petreci de obicei serile de vineri?, o întrebă băiatul când își termină de studiat foile și de asemenea și ceașca de cafea.

- Uneori, spuse ea butonând telefonul. Nu beau atât de mult de obicei, se completă privindu-l pe băiat făcând un contact vizual interesată de ce băiatul vrea să știe atât de mult ceea ce face ea.

- Ești o figură, spuse el adunându-și toate foile ridicându-se de la masă.

- Ceașca!, strigă Sumin după el, însă Taehyung nu se întoarse.

Lovii nervoasă scaunul cu piciorul ridicându-se cu cele două cești murdare. O fii ea soția lui, dar este doar un compromis, nu știa că are în fișa postului ceea ce ar trebui să facă o soție în adevăratul sens al cuvântului.
Intră în cameră văzându-l deja îmbrăcat la costum și cravată, ceea ce înseamna că Taehyung pleacă deja la muncă.

- Nu mănânci?, întrebă ea stins, știind că nu e treaba ei.

- Am multe de făcut, am să sar peste micul dejun astăzi, îi spuse aranjându-și hainele în oglindă. Ah- ... Minyoung asigură-te tu că îi spui tatei că i-am lăsat un contract pe biroul său, spuse acesta în timp ce se îndrepta cu rapiditate spre ușă.

Sumin aprobă din cap, primind un mic zâmbet din partea lui Taehyung, ce o impresionă, zâmbetul său fiind chiar adorabil. Taehyung nu mai așteptă nici o secundă fiind grăbit, ieșii pe ușă coborând scările cât mai rapid îndreptându-se spre mașina sa ce era parcată încă de aseară în fața casei, fiindcă o văzuse pe Minyoung în fața ușii făcând chestii ciudate.

*

Parcă mașina în locul său special rezervat al companiei, apoi luă liftul până la etajul 3 unde avea biroul. Intră grăbit speriându-se când își văzu prietenul, dar și secretarul său mutând de colo colo teancuri de hârtii.

- Yoongi!, îl strigă atrăgandu-i atenția șatenului care își ridică privirea din foi lăsându-și de la ochi într-o parte perechea de ochelari.

- Bună dimineața!, îl salută ridicându-se de pe locul lui Taehyung. Ia loc, ai multe de citit și semnat, îl anunță arătându-i spre scaun.

Taehyung îl ascultă și se așeză la birou privind foile în ordinea pe care Yoongi le pusese. Ura când contractele de colaborare se încheiau, iar el era responsabil de resemnarea cu aceeași firmă în cazul în care aceasta este de bun augur pentru companie, iar dacă nu, tot el trebuie să caute o altă firmă care să le ofere beneficii contractuale.

Citea de vreo 5 ore ceasul bătând aproape ora 2 după-masa, de aceea Yoongi plecase să servească prânzul și deși acesta îl invitase, Taehyung refuzase sperând că va termina tot până diseară, ca mâine să aibe o duminică liberă.
Oftă obosit, lăsând pixul pe biroul își întinse puțin articulațiile pentru a scăpa de durerile căpătate de la statul în scaun.
Două ciocănituri în ușă îl speriă, aranjându-și rapid cămașa și sacoul, strigând un " intră".
Se uită mirat la fata ce tocmai intră pe ușă mergând înfiptă spre el. Speriat de ea se dădu cu scaunul mai în spate astfel încât această să nu îl poată atinge.

- Frumos birou, spuse ea lăsând undeva printre foi o cutie de prânz.

- Ce e asta?, întrebă băiatul uitându-se când la Sumin, când la ceea ce îi pusese pe birou.

- Mama ta m-a trimis să îți aduc astea. Sincer, puteai să iei și tu micul dejun acasă ca să nu fii fost nevoită să vin până aici, spuse așezându-se pe canapea.

- Puteai să le arunci la gunoiul de la colț, spuse Taehyung ridicându-se. I-aș fi spus că le-am primit, continuă venind spre fotoliul dintre cele două canapele.

- Păcat că nu am vrut, spuse ea zâmbind. Ai fii murit de foame pe aici, iar eu nu fac la urmă pe soția prin spitale, continuă amuzându-l pe Taehyung.

- Atunci nu vrei să mănânci cu mine?, o întrebă dintr-un impuls fiind el însuși șocat de ceea ce putu scoate pe gură

《Care vă sunt părerile? Ce credeți că se înfiripă între ei?》