Soție falsă | kth

32

•ᴘʟᴀɴᴜʟ•

Taehyung și Jin priveau neliniștiți către clădire sperând că fata va apărea cât mai rapid, teafără și cu planul împlinit. Amândoi știau cât înseamnă acesta pentru ea, erau conștienți că riscul pe care fata și-l asumă nu este unul egoist, ci aceasta își dorea nu numai libertatea ei, cât și adevărul.
Își dorește ca pentru scumpa ei soră, care a trecut prin atâtea de la o vârstă foarte fragedă, să iasă la iveală adevărul, vrea ca numele ei să fie curat și vrea ca ea să fie amintită ca o ființă plăpândă a cărui destin a fost crunt.
Vrea ca tatăl ei să sufere pe cât au făcut-o și ele, Sumin, Minyoung, dar și mama lor care neputincioasă a fost îndepărtată crunt de lângă scumpele ei fete. Îl ura, pentru tot, pentru viața grea pe care le-o oferise, pentru faptul că acesta distrusese o familie perfectă din lăcomia lui pentru bani și putere. Și totuși, fata nu putea înțelege cum acesta se putu schimba, el fusese un tată exemplar, le crescuse să fie educate și cu cap, se jucase cu ele, le ducea la școală, ieșeau prin parcuri împreună adesea. Ce îl schimbase? Era întrebarea a cărui răspuns fata nu îl putea avea oricât de mult se străduia.

- Se pare că totuși ești folositoare, spuse tatăl ei privind-o cu o mândrie înfricoșătoare, căci privirea lui nu se putea compara cu mândria unui tată adevărat.

Îl privea în ochi și nu îi venea a crede că el era tatăl ei, el este de fapt un monstru și dacă e așa ca un copil mic își dorește ca totul să fie un coșmar, iar atunci când se va trezi spera ca își va revedea familia fericită.

- Mi-am făcut treaba mult mai bine decât ar fi făcut-o Minyoung?, spuse ea încercând să se concentreze totuși asupra planului.

Domnul Yook își pierdu zâmbetul imediat ce auzi întrebarea fetei și după ce o privi pentru puțin, aprobă din cap.

- Minyoung era descurcăreață, zise el privind în gol de parcă rememora un eveniment, revenind apoi cu privirea pe Sumin contiună, a făcut de toate pentru a aduce firma aici unde este, așa că ai face bine să nu îți vină deodată justiția la cap.

Sumin înghiți în sec, se simțea amenințată și de fapt asta erau cuvintele tatălui ei. Adunându-se fata își întinse norocul.

- Îmi poți explica?, spuse ea arătându-i tatălui ei o privire curioasă.

- Nu a vrut să ducă la capăt comisionul pe care astăzi tu l-ai îndeplinit, zise acesta apropiindu-se de fată, așa că am fost nevoit să scap de ea, după ce am aflat că plănuia să mă dea în gât.

Tatăl ei se apropie de ea atat de mult încât între ei nu se aflau mai mult de 15 cm.

- Sumin fi cu cap, nu te juca cu mine dacă nu vrei să te bag în pământ așa cum am făcut-o cu mama și sora ta. Sunt atât de aproape de a-mi duce la capăt împlinirea obiectivului meu și crede-mă nu pot lăsa nimic să mă distrugă chiar acum, îi spuse pe un ton fioros. Nici măcar propria fiică, continuă strângându-i umărul drept al fetei. Mă înțelegi?, strigă la ea, fata tresărind speriată.

- A-am înteles!, spuse cu o voce tremurând, privind în pământ pentru că nu mai avea destul tupeu cât să îl privească în ochi.

Tatăl ei zâmbi scurt, apoi se depărtă de fată așezându-se din nou la birou.

- Continuă să stai cu ochii pe băiat până când reușesc să mă ocup de tot, iar la urmă te voi scoate de acolo, o informă tonul său fiind mai calm. Ești liberă,te voi suna eu dacă am nevoie de tine.

Fata nu mai zise nimic, își salută tatăl politicos, apoi ieșii cât de repede putu din biroul acestuia, grăbindu-se către lift. Picioarele îi tremurau, nu știa de ce, nu avea idee ce gândește, își pierdu-se controlul asupra propriului trup.

Cei doi băieți o priveau cu mare curiozitate pe fată de îndată ce intră în mașină, așteptând ca acesta să îi anunțe cum decursese totul. Fata însă tăcea, se gândea la tot ce spusese el și pentru o clipă se întrebă dacă se merită să riște nu doar viața ei, ci și a prietenului și iubitului ei.

- Sumin, ce s-a întâmplat? De ce taci?, o întrebă panicat Taehyun.

Fata își ridică privirea din pământ la auzul vocii lui, îl privi in ochi profund, iar pentru baiat fusese îndeajuns să înțeleagă totul. Taehyung o îmbrățișă pe fată strâns, atât de strâns că aceasta simțea că rămâne fără suflu pentru o secundă.

- Orice ar fi vom trece mai departe prin asta, îi zise băiatul, toți trei, adaugă, apoi îi zâmbi dulce.

Sumin zâmbi scurt, nu știa cum, dar băiatul ăsta îi aducea zâmbetul pe buze fără a face mare efort.

- Sumin, nu te teme, continuă planul orice ar fi, eu si Taehyung suntem de partea ta, spuse și Jin dorind să îi ofere și mai multă siguranță fetei.

Tot ce își dorea Jin era să o vadă liberă, să o vadă zâmbit și pe lângă asta își dorea ca și pentru Minyoung, fata pe care o iubire din tot sufletul, să iasă la iveală adevărul. Ura că fata avusese un astfel de sfârșit, ura faptul că nu îi spusese mai mult că o iubește, urăște că nu a apucat să o iubească cu adevărat.

- Vă mulțumesc!, zise fata zâmbindu-le. Nu am idee ce m-aș face fără voi doi.

_____________________

Nu știu exact ce se află în acest capitol, îl aveam ca draft scris cred ca de acum mai bine de 1 an, așa că am hotărât să îl postez.