Soție falsă | kth

11

• sᴜᴘăʀᴀʀᴇᴀ ɴᴜ ᴘᴇʀsɪsᴛă •

Taehyung nu îi mai spusese nimic, de aceea nici ea nu știa ce ar putea să mai spună. Scuzele nu își au locul din moment ce băiatul o avertizase clar să stea locului, ceea ce ea nu făcuse. Să îi mulțumească pentru că a scos-o de acolo, ar fi tot nefolositor pentru că el a făcut asta tot pentru a nu strica afacerea părinților.
Așezându-se pe pat nu se mișcă un centimetru, aștepta ca un roboțel ordinele băiatului, dar acesta nici măcar nu o mai privea. Își făcu duș și se puse în pat ținându-și parcă și respirația pentru a nu-l mai deranja pe Taehyung.
Nu putea dormi, asta pentru că încă avea să se gândească ce va face mai departe cu Taehyung, însă în situația de față pare că nu va reuși.

*

Se așeză la masă privindu-l pe sub gene din când în când pe blond ce discuta cu tatăl său despre piața de distribuție a unor produse farmaceutice.

- Minyoung?, se auzi strigată de aceea își ridică cu teamă privirea din bolul ei. Nu vrei să lucrezi în departamentul lui Taehyung. Așa nu vei mai pierde vremea acasă?, îi spuse domnul Kim.

Sumin nici măcar nu se gândi la întrebare, ci se uită în ochii lui Taehyung. Nu că nu i-ar plăcea ei, dar Taehyung este acum foarte rece cu ea și nu ar vrea să meargă acolo ca să îl supere și mai tare.
Taehyung observă privirea adâncă și rugătoare a fetei, iar după un mic moment de gândire dădu aprobator din cap, deși nu îi arată nici un fel de sentiment de fericire fetei.

- Voi face asta, spuse Sumin zâmbind către domnul Kim care fusese mulțumit de răspunsul fetei.

Masa continuă în liniște deplină, Sumin fiind puțin entuziasmată că va vedea în sfârșit cu se desfășoară producerea de filme și mai ales că va lucra ea însuși la producerea lor.

- Să nu stai aproape de mine, îi spuse Taehyung în timp ce își făcea cravata. Mai ales, nu spune nimănui că ești soția mea, continuă el când își termină cravata.

Sumin stătea dreaptă în fața lui. Îmbrăcată elegant într-o cămașă vișinie, o pereche de pantaloni lungi de stofă și pantofi cu toc, aratând impecabil în concepția lui Taehyung, care îi alesese hainele.

- Pentru început vei lucra ca și începător, după care în funcție de cum te descurci te voi promova. Sper doar că nu voi ajunge să te iau de la poliție din nou, spuse el ieșind din dressing, Sumin urmându-l.

- Nu se va mai întâmpla, îmi pare rău Taehyung, spuse ea cu părere de rău.

Taehyung se opri în loc privind-o pe fata ce continua a privi vinovată în pământ. Zâmbii punându-i mâna pe cap.

- Nu mai fi așa, nu fi din nou vechea Minyoung a cărei privire nu o poți întâlni, spuse el, Sumin ridicându-și privirea. Fi acea Minyoung îndrăzneață, îți stă mai bine.

Imediat ce își termină propoziția luă în mână două dintre cheile mașinilor sale.

- Asta e a ta, îi spuse dându-i una dintre chei. Știu că te-ai plimbat cu mașinile mele.

Sumin își mării ochii și încă o dată își plecă privirea în fața lui.

- Ăsta e al tău, zise el întinzându-i rujul pe care îl găsi în mașină în urmă cu câteva zile. Nu te cert, de aceea îți dau mașina. O poți folosi cât stăm împreună, deși mi-ar fi plăcut să îmi spui că mi-ai luat mașinile. A fost foarte ciudat să dau peste un ruj în mașină, ținând cont că numai cu Yoongi merg oriunde.

- Scuze Taehyung, am crezut că nu îți vei da seama. Nu le-am luat decât de 2 ori, spuse ea privindu-l. Și mulțumesc, că mă ierți atât de ușor pentru orice.

Taehyung aproape leșină din cauza drăgălășeniei fetei. Inima sa o luase la fugă și deși vroia să pară dur în fața ei, nu își putea stăpâni zâmbetul. Oricât de rău l-ar fi enervat fata, supararea lui nu putea persista, iar atunci realizase, el este îndrăgostit de soția lui falsă.
Tușii scurt ca și cum s-ar fi înecat pentru a-și reveni, apoi își luă servieta coborând spre garaj. Nu îi mai spuse nimic fetei, doar se urcă la volanul mașinii negre plecând rapid.

Sumin îl privii cum pleacă confuză. Nu pare că băiatul ar mai fi suparat pe ea, dar nici fericit nu este.
Strâmbă din nas urcându-se la volanul mașinii albastre pe care Taehyung tocmai i-o dăduse.
Fericită că poate conduce acestă mașină ori de câte ori vrea acum, își puse centura și plecă pe urmele lui Taehyung, nedorindu-și să întârzie din prima zi.
Parcă mașina în fața companiei, însă un singur lucru nu îi spusese Taehyung. Cum are să intre în cladire fără un ecuson, deși ar putea să îi fenteze ca data trecută pe paznici, adevărata problemă este mai exact unde ar trebui să se prezinte.
Aducându-și aminte de ceea ce îi spusese dimineața, Sumin își dădu seama că el avea dreptate. În ultima vreme ea începea ușor să se transforme cu adevărat în Minyoung, o fată tăcută ca un căteluș fricos. Trăgând aer în piept hotărâ să fie din nou ea, îndrăzneață și jucăușă.
Își scoase telefonul din buzunar apelându-l pe băiat, realizând că este prima dată când îl sună în ultimele 2 săptămâni.

- Taehyung, cum ar trebui să ajung în birou, spuse ea imediat ce auzise sunetul ce o anunța că a început convorbirea. Nu am ecuson ca toată lumea și nici nu am habar cum să ajung în birou.

- Așteaptă la intrare, îl trimit pe Yoongi, îi spuse Taehyung închizând apelul.

-Hei, stai- , Sumin dori să îl mai întrebe despre program, însă Taehyung închisese deja. Fir-a-i să fi tu, înjură fata uitându-se la ecranul telefonului.

Oftă lung, luând-o la pas spre intrare. Nu ajunsese de mult că îl văzu pe Yoongi, îmbrăcat la costum, făcându-l să arate al naibii de bine spre deosebire de hanoracul pe care îl purtase ultima data la restaurantul cu pui.

- Bună, Minyoung, spuse el întinzându-i ecusonul. Îți aparține de acum.

- Mulțumesc, zise fata luându-l în mâini, privindu-l cu mândrie.

Se simțea ca și cum primise prima ei slujbă pe care și-o dorise atât de mult și dacă se gândea mai bine, nu era departe de adevăr. Mereu își dorise ca unul dintre scenariile ei să fie produs, dar acum are șansa să vadă producerea filmelor și cine știe, în viitor poate chiar dorința i se va îndeplini.

- Să mergem, zise Yoongi arătându-i spre intrare politicos. Am să îți spun pe drum detaliile și te voi prezenta echipei de producție când ajungem.

Sumin îi zâmbi, pornind amândoi spre lift. Astăzi vă fi o zi specială pentru ea, o amintire de neuitat.

《Tocmai am oferit un interviu pentru "Serendipity" de  NamSooMin , puteți arunca un ochi nu doar pentru mine ci și pentru restul scriitorilor care au răspuns câtorva întrebări. Vă rog să îi susțineți și să le apreciați munca grea.
Mulțumesc că ați așteptat si acest capitol. Ne revedem în urmatorul.》