Soție falsă | kth

16

• ᴇșᴛɪ sɪɢᴜʀă? •

Taehyung încercă să o ridice pe fată de la podea, însă rănile sale erau prea dureroase ca fata să mai poată merge. Nu avea să o lase în continuare în marea de cioburi, așa că o luă în brațe cărând-o până pe pat. Scoase din dulap trusa de prim ajutor, venind la picioarele fetei. Dezinfectă rănile cu apă oxigenată, aplică unguent pentru a grăbi vindecarea rănilor. Pansă cu grijă, apoi o ajută pe fată să se întindă pe pat.

- Nu îmi spune nimic acum, doar odihnește-te. Mâine putem vorbii, zise el mângâindu-i părul fetei, în timp ce o privea drăgăstos.

Fata aprobă din cap, închizându-și ochii pentru a adormi. Taehyung se ridică de lângă ea, adunând pentru prima dată trusa medicală pe care o puse înapoi de unde o luase. Apoi se apucă să adune cu mare grijă cioburile de pe podea, mulțumind lui Dumnezeu că mama și tatăl său nu auziră  nimic pentru că nu ar fi știut cum să le explice situația. Aruncă cioburile și cu tristețe tortul pe care spera cu ceva vreme în urmă că îl va mânca cu Minyoung.
Urcă înapoi în cameră unde avu grijă ca fata să fie învelită, strigând lumina merse și el la culcare sperând că Minyoung îi va spune ceea ce s-a întâmplat astă seară.

*

Sumin se trezi speriată din cauza coșmarului pe care tocmai îl încheiase. Se uită speriată în stânga și în drepta sa, ochii săi oprindu-se automat asupra mesei, amintirea de aseară revenindu-i în minte. Se uită apoi la Taehyung ce dormea înghemuit din cauză că își aruncase plapuma pe podea. O ridică învelindu-l. Îl mai privii puțin, căutând un motiv pentru care să îi spună adevărul, dar nu-l putu găsii.
Fugi către garderobă schimbându-se pentru a ieși, chiar dacă este 6:15 dimineața. Băgă într-un ghiozdan câteva haine și portofelul ieșind în grabă din casă. Se urcă la volanul mașinii pentru a pleca, însă realiză că nu poate fugi de Taehyung cu mașina acestuia, pe care el oricând ar putea-o localiza, din moment ce el este proprietarul.
Oftă sunându-l pe Jin, știind că măcar el o va putea ajuta câteva zile până îi va veni o idee.

- Jin vin la tine, spuse ea rapid prin telefon acestuia, în timp ce ieșea în stradă.

-La 7 dimineața? Ai pățit ceva?,spuse băiatul derutat. Și de ce suni de pe numărul lui Minyoung?

Sumin aproape se împiedică de aer când realiză că dintre toți oamenii de pe planetă, Jin este unul dintre puținii ce poate distinge vocea ei de a sorei sale.

- Sumin, ești cu Minyoung? Pot vorbi cu ea puțin? Nu am dat de ea oricât de mult am încercat, spuse el agitat.

Nu a putut da de ea fiindcă Minyoung nu mai este, iar Sumin a respins întotdeauna apelurile lui Jin, însă astăzi în graba ei a uitat de pe ce telefon sună.

- Fir-ar!, strigă lovind o pietricică. Jin, am să îți spun ceva. Am să ajung la tine în 10 minute.

- Ceva? Ce? Minyoung este bine? Sumin ce-

Sumin nu mai ascultă întrebările panicate ale băiatului, închizându-i apelul făcu semn unui taxi.

Când ajunse în fața casei lui Jin, plătii taxiul, fugind către intrarea principală. Formă codul de la ușă, mergând către living unde se întâlni cu Jin ce se învârtea îngrijorat în jumatatea acestuia.

- Jin?, îl strigă fata.

- Sumin, spuse el venind la ea. Ce este cu ghiozdanul și șapca? Și Minyoung? Nu a venit și ea cu tine?, spuse uitându-se în spatele fetei în căutarea sorei sale gemene.

Sumin înghiți în sec, apoi își mușcă buza căutând un mod de ai spune băiatului astfel încât să nu îl facă să leșine din cauza șocului.

- Jin, cum ar trebui să îți spun asta?, întrebă ea, iar Jin deveni foarte serios privind-o intens în ochi pe Sumin. Jin, cum aș putea?, spuse ea începând să plângă. Minyoung...

- Ce este cu ea Sumin? Ce se întâmplă acum? , întrebă el cuprinzându-i cu mâinile umerii fetei.

- Minyoung s-a sinucis Jin, Minyoung ne-a părăsit pe amândoi, îi spuse ea dintr-o suflare fiindu-i frică că dacă o va spune altfel nu va reuși să termine propoziția.

- Poftim?, spuse el făcând câțiva pași în spate. Dar ai spus că este bine, ai zis că face ca de obicei un comision pentru tatăl vostru. Sumin de ce te joci așa de dimineață?

- Minyoung, nu mai este de 2 luni Jin. Comisionul, spuse râzând, eu îl fac, sub numele sorei mele mă joc în jurul acelui băiat.

Jin, căzu pe canapea punându-și mâinile în cap. Informațiile veniră pe neașteptate și încă nu le putea da crezanie. Marea lui iubire este acum sub un morman de pământ, când el trăiește aici pe pământ fără nici o problemă.

- Sumin?, spuse el privind ca un nebun către fată. De ce îmi spui abia acum? De ce m-ai mințit când știai cât țin la ea?!, strigă băiatul.

Sumin doar își trase nasul, apoi își puse ghiozdanul pe umăr și șapca pe cap, pregătită să plece.

- Nu am putut din cauza tatei, îi spuse întorcându-se spre ieșire. Știi și tu la fel de bine ca mine ce face tatăl meu.

Jin o prinse din urmă apucând-o de încheietură, obligând-o să se oprească.

- Acum unde te vei duce? De ce arăți ca un fugar?, spuse el calm, încercând să aibe măcar grijă de ea dacă de Minyoung nu putu.

- Pentru că încerc să fug de tata, spuse ea întorcându-se cu fața către Jin. Tata vrea să le i-au tot familiei în care m-a băgat, însă nu le pot face asta. Jin, nu vreau să fac asta. Nu vreau să fiu o astfel de persoană, dar nu știu ce altceva aș putea face. Probabil că așa s-a simțit și Minyoung când tata i-a spus să facă asta.

- Sumin, ești sigura că Minyoung s-a sinucis?