Soție falsă | kth

19

• ᴇᴜ ᴄɪɴᴇ sᴜɴᴛ? •

Jin îi întinse mâna fetei pentru a o ajuta să iasă din mașină, după ce acesta își petrecu ultimele două ore încercând să îi ridice moralul scăzut al fetei. O conduse până în fața intrări noi sale case, pentru a se asigura că nu pățește ceva pe drum.

- Deci aici stai?, spuse băiatul după ce se opriră în fața intrării, privind către casa ce era destul de mare.

Sumin aprobă din cap, apoi îl îmbrățișă pe Jin odihnindu-și capul pe pieptul său datorită diferenței de înălțime.

- Mulțumesc Jin, zise fata înfundat neștiind dacă Jin chiar o auzise.

Făcând doi pași în spate Sumin îi zâmbi scurt, primind ca răspuns un alt zâmbet. Jin se simțea mai bine văzând că fata zâmbește acum și îi mulțumește Domnului că acesta a ales să îl sune și nu a ajuns din nou într-o belea, ca acum 2 ani când Sumin aproape a murit din cauza unei supradoze. Sumin picase un exament important pe care spera ca de această dată îl va trece, fiind nervoasă fata a plecat să își petreacă noaptea într-un club, unde unul dintre cei 3 băieți cu care intrase în vorbă i-a pus un drog în băutură. Sumin a căzut la pământ imediat ce a părăsit clubul, Jin fiind apoi sunat de la spital. Când acesta a ajuns acolo Sumin era în comă, legată de câteva aparate ce timp de o săptămână au ținut-o în viață.

- Sumin, sună-mă de fiecare dată când ai nevoie de ceva, știi bine că am să vin în fugă la tine.

- Știu și de aceea îți sunt recunoscătoare, mult mai mult decât ai crede, spuse fata privind în pământ rușinată.

Jin își întinse mâinile luându-i obrajii fetei în palme, făcând-o astfel să îl privească. Băiatul râse, iar Sumin își readuse aminte cum sună chicoticul amuzant, dar drăguț al băiatului pe care obișnuia să îl audă în fiecare zi când erau mici.
Sumin se întoarse către poartă pregătită să intre, doar că poartea se deschise înaintea ei, dezvăluindu-l pe blondul nervos. Fata făcu câțiva pași spate, ajung aproape în dreptul lui Jin. Taehyung se uită când la unul, când la celălalt.

- Să înțeleg că tu umbli cu ăsta ori de câte ori eu nu dau de tine?!, spuse arătând apoi spre buzunarul fetei de unde se putea observa telefonul acesteia. Te-am sunat, din nou.

Sumin își dădu ochii peste cap, era deja sătulă să tot audă că băiatul o sună pentru a știi unde este. Este sătulă de el, de afacerea asta nenorocită și de viața ei lipsită de un viitor.

- Taehyung, nu te băga, îi spuse fata întorcându-se către Jin pentru ai spune să plece.

- Deci el este?, întrebă Jin fiind fascinat de cât de arătos poate fi "soțul" prietenei sale. Minyoung mi-a spus despre tine, spuse băiatul către blondul ce doar își dădu aere, aruncând priviri tăioase lui Sumin.

- Jin, pleacă, îi spuse fata, însă el nu o mai asculta, era prea curios despre Taehyung.

- Ah, deci cu acest Jin, îmi faci mie probleme. Ți-am spus să ai grijă ca să nu cazi în groapă și tu te fâțâi de colo colo cu iubițelul ăsta, Jin.

Jin râse la înfocarea băiatului dându-și seama de ce fata nu îl mai poate suporta.

- Cred că judeci prea devreme situația, interveni Jin. Noi nu suntem "iubiței", ci prieteni din copilărie, asta ar fi prima la mâna, iar a doua, de ce trebuie să îți de-a raportul ție?

- Pentru că este soția mea, spuse Taehyung trăgând-o pe fată lângă el, nu am voie să știu ce face și ce nu?

- Teoretic, da, practic, nu, din moment ce este soția ta doar pe acte. Taehyung, te previn, nu îndrăzni să o rănești pe Minyoung, nu îmi pasă de ce afacere faci, Minyoung nu este soția și nici obiectul tău.

Taehyung înghiți în sec, era încolțit și habar nu avea de unde apăruse acest Jin. Minyoung îi povestise câteva chestii din copilărie și deși nu o ascultase pe atunci cu mare atenție, este sigur că nu pomenise nimic despre acest prieten.

- Acum am să plec, anunță Jin zâmbindu-i lui Sumin, intrând apoi în mașină.

Ambii priviră mașina depărtându-se în zare. Imediat ce acesta dispăru, Taehyung o trase de mână pe fată.

- Avem ceva de discutat, spuse acesta, însă fata își smucii mâna.

- Taehyung, dacă nu este legat de contractul pe care l-am semnat sau despre afacere nici măcar să nu îmi pomenești, spuse Sumin plecând înainte spre intrarea casei.

Taehyung oftă nervos prinzând-o pe fată din urmă forțând-o să se oprească pentru că acesta îi prinsese încheietura mâinii. Sumin se întoarse obosită către el, de ce îi făcea asta, tot ce își dorea era puțin timp ca să își de-a seama de ce se petrece, de cum vor decurge lucrurile și de asemenea de sentimele ei, față de tot, de Jin și chiar față de Taehyung.

- Nu ai putea să mă asculți? Nu este despre contract, nimic legat de afacerea noastră, este despre noi doi, spuse băiatul mușcându-și buza inferioară speriat că fata îi va întoarce momentul lui de curaj. Nu ai putea să uiti pentru o secundă despre tot ceea ce ne înconjoară și să te uiți doar la mine?

Sumin înghiți în sec, bănuia oarecum ceea ce ar putea băiatul să vrea, dar ea nu știa. Habar nu are ce vrea cu adevărat. Îl vrea pe el doar pentru ea sau pentru afacere? Îl iubește cu adevărat sau este doar un fior din cauză că băiatul îi poartă grijă? Are nevoie de timp ca să știe, iar acum în fața lui, fata este pierdută.

- Minyoung, te plac mult, nu știu cum a început sau dacă se va sfârși, dar eu acum, sunt nebun să știu că ești bine, să te văd doar aproape de mine, nu de altcineva, se confesă Taehyung în fața unei fete pentru prima dată. Minyoung, te poți uita doar la mine?, întrebă împletindu-și ambele mâini cu ale fetei.

Sumin tremura, ea ce îi spune acum băiatului? Și de fapt pe cine place el? Pe Minyoung sau pe Sumin? A ajuns în punctul în care nu mai știe cine este, cine o place pe ea și cine pe sora ei. Este derutată și nu știe cum să se întoarcă pe calea cea bună, iar acum în fața lui a realizat un lucru: se pierduse pe ea însuși.
Își ridică privirea căutând un răspuns în ochii băiatului, pentru că ea nu avea unul clar, unul care să o satisfacă.

- Eu cine sunt?, întrebă în șoaptă, în liniștea nopții Taehyung putând să o audă, devenind mirat fiind un răspuns la care nu se aștepta.

《 Paște fericit tuturor! 》