Soție falsă | kth

10

• sᴜɴᴛ ᴅᴇᴊᴀ săᴛᴜʟ •

Taehyung bătu de două ori în ușa biroului, intrând chiar dacă nimeni nu îi răspunsese. Își așeză sacoul, apoi salută politicos.

- Kim Taehyung!, auzi băiatul strigându-se dintr-o dată la el, apoi văzu câteva foi zburând de pe birou.

Nu știa de ce fusese chemat de tatăl său, dar acum are impresia că nu e deloc de bine și nici nu ar putea, ținând cont de ceea ce tocmai s-a întâmplat.

- Ce se întâmplă cu prețul acțiunilor? De ce scad Taehyung?! continuă cu un ton ridicat.

Blondul habar nu avea despre scăderea acțiunilor, își petrecuse ultima săptămână revizuind contracte. Uitase cu totul de ele, iar acum nu are habar la ce preț au ajuns acestea.

- Nu le-am văzut, am fost ocupat cu contractele, încercă să se justifice ca să poată pleca pentru a le verifica.

- Taehyung dacă nu poti face nici măcar atât, cum te aștepți să îți las ție compania?, zise tatăl său ridicându-se impunător de la birou. Rezolvă-le mai rapid ca nu cumva să te dezmoștenesc.

- Am înțeles, zise băiatul, salutând luând-o la goană.

Avea de gând să îl sugrume pe Yoongi atunci când va da de el pentru că nu s-a ocupat de acțiuni,  dar mai întâi de a face asta trebuie să stabilizeze situația, pentru că nu își permite să piardă poziția de director.

*

Seara se lasă din nou, iar în mintea fetei erau decât contradicții în legătură cu ceea ce va avea să facă de acum înainte.
Trase de ușa barului, chiar dacă știa că va fi certată de Taehyung atunci când se va întoarce beată sau mai rău va trebui să îi dea din nou explicații mamei acestuia. Se așeză la bar, zâmbind blondului de după tejghea.

- Nu ai mai fost de mult pe aici, îi spuse acesta lăsând paharul pe care îl ștergea cu mare atenție, în fața fetei. Ca de obicei, nu?

Sumin zâmbi, fericită că băiatul încă își amintește ceea ce ei îi place să bea, ținând cont că nu a mai trecut pe aici de 2 luni.

- Am fost puțin ocupată, zise ea, Jimin râzând știi că "puțin " nu exprima suficient lipsa acesteia. Cum merge afacerea în ultima vreme?

Jimin turnă lichidul albastrui în pahar, apoi îl împinse fetei mai aproape.

- Bine, spuse el, făcându-și din nou de lucru cu un alt pahar. Deși se simte lipsa ta, continuă el, multe persoane au început să nu mai treacă pe aici de când nici tu nu ai mai făcut-o.

- O să trec mai des pe aici ca și ei să se întoarcă, spuse ea luând prima gură din pahar.

Jimin dispăru în lumina slabă a barului pentru a servi și alți clienți. Sumin își retrase imediat zâmbetul pe care i-l arătase băiatului pe parcursul conversației, doar pentru că nu dorea să îl îngrijoreze și mai ales că nici măcar nu îi putea povesti. Își propti capul în mână stângă lăsând câteva lacrimi să îi alunece pe obraji. Îi ducea dorul surorii sale și ar fi vrut ca în trecut să o fi ajutat atunci când îi era greu. Acum ei îi este greu, acum ea știe cum este să fi singur când ai nevoie de cineva. Cum are să îl cucerească pe băiat atât de tare încât să îi de-a ei acțiunile lui? Taehyung nu este la fel ca ceilalți băieți. Nu este prostuț și nici pe departe un ușuratic. Nu știe cum să îl atragă, asta pentru că tacticile ei de agățat sunt nefolositoare în fața lui.
Dădu întregul pahar pe gât, trântindu-l nervoasă de blat, cerând mai mult. Stătea pur și simplu privind în gol lipsită de viață, până când două mâini îi atinseră șoldurile, apoi un trup se așeză lângă ea.

- Nu te-am văzut de mult pe aici scumpo, îi spuse acesta mângâindu-i obrajii, în timp ce fata îl privea cu scârbă.

- Dispari, nu am starea necesară, îi spuse dându-i mâna la o parte.

Își termină și cel de al 3 lea pahar, ridicându-se pentru a pleca, însă  Youngki nu se lasă bătut, ci o prinse pe Sumin de mână forțând-o să se așeze din nou. Jimin privi de la distanță toată scena și încercă să nu se bage pentru că o cunostea bine pe Sumin și știa că se poate descurca cu astfel de oameni.

- Dacă nu îmi dai drumul, voi avea grijă de tine, îl amenință Sumin.

Așteptă câteva secunde însă Youngki se încăpățână și mai tare începând să îi atingă picioarele. Sumin strânse din dinți punând mâna pe paharul gol, lovindu-l atât de puternic de capul băiatul că se transformă în cioburi.
Capul lui Yongki începu a sângera puternic că acesta ameți atât de tare încât căzu de pe scaun.

- Ups, spuse ea fără pic de părere de rău, în timp ce în jurul său se auzeau oameni vorbind.

- Sumin!, strigă Jimin îngrijorat când văzu că băiatul nu se mai ridică de la podea. L-ai adormit pe viață, spuse acesta cu un ușor aer glumeț.

**

- Vă spun pentru a 5 a oară că el este cel ce a început să mă atingă, spuse Sumin polițiștilor.

- Am înțeles. Vom verifica când se trezește, dar înainte să vă lăsăm să plecați, va trebui să vă verificăm identitatea.

Polițistul făcu semn altuia să îi ia amprenta fetei. Sumin tresări de pe scaun. Când a venit aici s-a legitimat verbal ca Minyoung, însă dacă îi vor lua amprenta va da de probleme.

- V-am spus deja că numele meu este Yook Minyoung, de ce aveți nevoie de amprentă?, întrebă ea ascunzându-și mâinile pentru ai opri pe polițiști, aceștia începând să tragă de ea.

- Lăsați-o, se auzi strigând în toată încăperea. Sunt soțul ei, am venit după ea, spuse Taehyung când ajunse în dreptul polițiștilor, chiar împingându-i să își țină departe mâinile de ea.

Sumin se uita șocantă la Taehyung. De ce venise acesta aici? Și mai ales de ce pentru ea când ei încă se află în termeni proști?

- Să mergem acasă, îi spuse ajutând-o să se ridice de pe scaun, ținând-o de mână până la mașină. Urcă, îi spuse acesta în timp ce fata se uita încă confuză la el.

Sumin se urcă într-un final, stând tăcută de parcă Taehyung era tatăl ei care urma să o certe când vor ajunge acasă.

- Văd că îți place să trăiești viața, spuse băiatul luându-și ochii pentru o secundă de la drum. Nu te voi certa, continuă el zâmbind scurt, sunt deja sătul de asta.

Sumin se afundă și mai tare în scaun, se simțea de parcă tocmai pierduse și ultima fărâmă de încredere pe care Taehyung o avea în ea.