Soție falsă | kth

01

• ᴄᴏɴᴛʀᴀᴄᴛ •

Sumin se uită la tatăl ei, apoi se uită din nou la foaia albă, plină de rânduri scrise. Citind printre rânduri, de curiozitate, fata observă date personale deducând că foaia are o înseamnătate mult mai mare decât ar fi crezut.

- Semnează!, îi ordonă acesta bătând cu degetul de câteva ori pe spațiul destinat inscăliturii fetei.

- De ce ?, îl întrebă fata trezindu-se la realitate. De ce trebuie să semnez eu?, întrebă nedumerită, după ce reușii să își dea seama cu ce folos i se pusese acesta în față.

Tatăl său, domnul Yook nu îi răspunse, doar continuă a privi încruntat și ai arăta fetei spre document.

- De ce trebuie să fiu eu în locul ei ?, țipă fata începând să plângă. De ce trebuie să fac asta în locul lui unni? De ce a trebuit ea să moară?!, țipă din tot sufletul fata, sperând că tatăl ei își va schimba părerea.

Însă domnul Yook doar se uită la aceasta. O privea fără strop de milă. Pentru el cele două fiice gemene nu fuseseră decât monede de schimb. Întotdeauna se folosise de ele ca să clădească compania pe cele mai înalte culmi.

- Tata, de ce trebuie să fiu eu ceea care îi ia locul lui Minyoung? De ce trebuie eu să mă căsătoresc cu acel bărbat ?!, continuă Sumin să ceară explicații. Nu vreau să fiu Minyoung și nici un mariaj pentru banii tăi murdari, spuse țipând la tatăl ei.

- Te vei căsătorii cu acesta. Știi bine că această companie nu va devenii de una singura cea mai bună, îi reproșă domnul Yook.

- Vrei să spui că faci asta doar pentru companie ?, spuse fata punându-și mâinile la tâmple simțind cu capul începe să o doară. Îmi distrugi viața doar pentru nenorocirea asta de companie, spuse fata nevenindu-i să creadă până în ce punct se ajunsese. Tata din cauza ta Minyoung a murit !!, strigă aceasta cu lacrimi în ochi către tatăl său.

Domnul Yook se ridică de pe scaun îndreptându-se către ușă.

- Unde pleci ?, întrebă Sumin întorcându-se către tatăl ei.

- Văd că ai de gând să delirezi tâmpenii. Am treabă, trebuie să mă ocup de afaceri, îi spuse acesta deschizând ușa. Ar fi bine să semnezi acele foi până mă întorc sau te dezmoștenesc, o amenință bărbatul înainte de a ieși.

Sumin se așeză pe canapea privind către foi. Abia acum înțelesese mariajul surorii sale. Nu fusese fiindcă sora sa îl iubise pe băiat, ci pentru că tatăl lor pusese totul la cale. Își trecu ambele mâini prin păr, apoi și-l ciufulii din cauza nervilor.
Crescuse de mică în lux, așa că nu își putea imagina viața fără acesta, dar să accepte un mariaj fals nu i se părea o idee strălucită. Visase mereu la o relație perfectă urmată de un mariaj din iubire, un băiat care să îi spună că o iubește și că o va proteja întotdeauna.

Trase o gură mare de aer în piept, o expiră zgomotos, apoi trecu pixul pe deasupra foii lăsând 2 litere cu câteva linii. Privea pierdută foaia de ceva vreme și încă nu știa dacă să regrete sau nu, habar nu avea ce avea să se întâmple. Știa de la sora sa mai mare, care făcuse toate comisioanele pentru tatăl său până în urmă cu ceva vreme, că pentru o companie mare trebuie să fraierești legile, însă niciodată nu se așteptase să ajungă până în acest punct. Timpul de gândire pe care și-l luase își pusese amprenta asupra sa, abia atunci puse cap la cap fiecare lucru pe care îl aflase în ultimele săptămâni, reușii să afle că această căsătorie nu face decât să fie masca tranzacției unei sume negre, uriașe în contul tatălui său, drept cadou de nuntă. De asemenea, acum înțelesese de ce Minyoung nu îi spusese că acest mariaj este tot una dintre scamatoriile tatălui său, fiindcă și ea se simțise josnică, se simțise o cârpă murdară folosită pentru a șterge o altă pată. Exact așa se simțea acum și Sumin.
Fiind cea mică nu participase decât pentru 2 mici comisione, însă acesta era unul uriaș, nu că nu era pregătită, însă ea este dreaptă, îi este scârbă că a renunțat la visul său de a devenii procuroare din cauza tatălui ei, nedorindu-și să îi pună cele două brățări de metal în jurul încheieturilor.

Se trezii din visare privind din nou foaia strâmbându-se cu durere. Se ridică în picioare, întinzându-și mâna către foaie pregătită să o facă bucățele. O îndoii puțin, însă se oprii aruncând-o înapoi pe măsuță. Expiră aerul zgomotos din plămâni, apoi se îndreptă către ușă.

- Minyoung, îmi pare rău, spuse fata suspinând, trăgându-și nasul, ștergându-și lacrimile cu podul palmei. Nu știu dacă voi reuși, dar acesta este drumul pe care amândouă l-am ales, continuă punând mâna pe clanță pentru a ieșii.

《Aștept păreri și vreau să știu dacă vă încântă ideea. 》