Soție falsă | kth

17

• ᴀᴍ să ᴛᴇ ᴘʀᴏᴛᴇᴊᴇᴢ •

- De ce nu aș fi Jin?, spuse ea întorcându-se din cale. La ce te gândești?

Jin privii scurt în gol punând câteva discuții cu Minyoung cap la cap. Își linse buzele apoi o privi în ochi pe Sumin.

- Pentru că amândoi o știm pe Minyoung, nu s-ar fi dat bătută nici măcar dacă a doua zi ar fi venit sfârșitul lumii. Acum lasă astea de o parte și hai să discutăm serios, îi spuse Jin dându-i șapca și ghiozdanul de o parte, trăgând-o firav de încheietura mâinii până în dreptul canapelei unde apăsându-i pe umeri o forță să se așeze.

Jin plecă pentru câteva momente în bucătărie lăsându-i astfel timp fetei să se gândească pe îndelete la toate discuțiile sale cu sora ei, Minyoung. Deși erau surori gemene, secretele încă existau între ele, astfel că oricât de mult ar fi crezut ea că își cunoaște sora, între ele există o punte necunoscută, ce o face cu totul neștiutoare pe Sumin și pe toți cei care o înconjoară.
Jin pășii în cameră cu două cești cu cafea, asta pentru că încă era 7 dimineața, iar el fusese trezit din somn de apelul fetei. Lasă pe masă ceștile în fața fiecăruia, luând și el loc pe fotoliu.

- Cât de mult suspectezi?, o întrebă pe fată, în timp ce el luă o sorbitură din cafea.

Sumin nu putea da un răspuns. Nu avea ideea cine i-ar putea face ceva sorei sale și deși își fixase pe cineva în minte, negă această persoană, sperând, măcar că printre sutele de nelegiuri financiare, tatăl ei nu ar fi recurs la a scăpa de propria fiică.

- Sumin, știu că și tu te gândești la domnul Yook, tatăl tău, spuse el luându-i mâinile fetei în ale sale. Minyoung era foarte fericită pentru că își deschisese o cafenea la marginea Seulului, iar aceasta avea profit încă din primul an, începu a povestii Jin. Plănuise să fugă de acasă și să trăiască doar din urma acestei afaceri, pe care a înregistrat-o sub un nume fals pentru a nu fi găsită de domnul Yook. În urmă cu 2 săptămâni, înainte ca ea să moară, a venit aici, spuse Jin privind în gol rememorând momentul, a intrat speriată pe ușă spunând că este urmărită. Am întrebat-o de cine, însă nu mi-a răspuns, a spus că este mai bine să nu știu. Pe lângă acest fapt mi-a lăsat un plic, spuse el sărind imediat din loc pentru a aduce plicul.

- Un plic?, spuse Sumin mirată, urmărind băiatul cum scormonește prin dulapuri. Jin, de ce ție ți-a spus despre afacere, dar mie nu?

- Nu știu Sumin, spuse el continuând să caute. Probabil că nu a avut ocazia sau nu a vrut să te implice în ceea ce ea pregătea. Aici era!, exclamă venind înapoi către Sumin începând să deschidă plicul.

Când în sfârșit reuși, băiatul nu găsi decât o cheiță. Cei doi se uitară pierduți la cheie și la plicul absolut gol.

- Ce este asta Minyoung?, se întrebă fata lovind cu picioarele în podea.

- Ar putea fi de la un loc important în care Minyoung a ascuns ceva, spuse Jin sperând că poate Sumin a auzit vreodată despre un astfel de loc.

- Jin, cred că avem ceva de descoperit, spuse fata mușcându-și buzele nervoasă.

Jin aprobă din cap, apoi se uită la ceas ce era deja 7:30.

- Pentru început întoarce-te. Fă tot ce îți spune tatăl tău, în timp ce încercăm să căutăm prin jurul său. Nu trebuie să afli ceea ce facem, deci nu te lasă descurajată de ceea ce el îți spune.

- Dar Taehyung? Jin, tata vrea să îi fur compania, vrea totul de la el, spuse fata șocată.

- Pentru moment Sumin doar fă ceea ce ți se spune, băiatul ăla nu va fi foarte prost ca mâine-poimâine să îți arunce ție compania în brațe. Până să se întâmple asta vom reuși să aflam și te voi scoate de acolo.

Jin se ridică așezându-se lângă Sumin, îmbrățișând-o. Fata aproape uită să respire când îi simții trupul băiatului pentru care avea sentimente diferite de cele normale, în jurul său.

- Am să te protejez cu orice preț, nu am să te las și pe tine să pleci la fel cum au plecat Minyoung și mama ta.

Sumin își așeză mai bine capul în scobitura gâtului băiatului, lăsând câteva lacrimi să îi inunde chipul. Mama ei murii în urmă cu 7 ani, într-un accident de mașină, moment în care întreaga lume a celor două fete se dârmă. Nu numai că își pierdură mama, fetele pierdură astfel la vârsta de 14 ani întreaga iubire părintească, tatăl lor începând să le folosească ca monede de schimb.
În schimb, fetele l-au avut pe Jin care le deveniseră singurul sprijin. Băiatul le cunoscu pe fete la scoală, iar de atunci își petrecu fiecare moment din viață alături de ele, având grija lor ca un frate mai mare. De ce? Deși el avea ambii părinți, niciunul nu îi purta grija, ci rare ori îl obligau să iasă la întâlniri cu fetele altor directori de companii în schimbul unor sume uriașe de bani, astfel băiatul le înțelesese pe fete și alesese să aibe grijă de ele. Puțin mai târziu, în liceu acesta a realizat că Minyoung arată mai mult ca o fată pentru el, nu o surioară. Dar acesta nu fusese un motiv care să le strice frăția, când Jin nu era cu Minyoung la bibliotecă, cafenea sau cursuri era clar prin cluburi, nu ca să se distreze, ci ca să o aducă pe Sumin  înainte ca amețiții de pe acolo să se atingă de aceasta. Toți 3 erau de nedespărțit, iar acum aflând că Minyoung a plecat de tot, se simțea vinovat, vinovat că acesta nu își putu face datoria de a o proteja pe fată, așa cum își promisese.

- Sumin, am să te protejez întotdeauna, îi spuse acesta sărutându-i fruntea fetei.