Soție falsă | kth

28

• sᴜɴᴛ ᴏᴋ •

Sumin își adună lucrurile de pe birou, o altă zi de lucru terminându-se. Trase cu ochiul spre biroul lui Taehyung sperând că îl va putea vedea. Trecuseră mai bine de 3 zile de când cei doi nu se văzuseră. Pare greu de crezut ținând cont că împart aceași casă, aceeași cameră, însă Taehyung refuzase să se întoarcă acasă motivând că are mult de lucru și că va lucra. Fata știa deja că băiatului îi era greu să o vadă și deși se dăduse drept neafectat, el era, chiar era și asta o îngrijora pe Sumin.

- Sumin, mâine ești pe teren, o anunță o colegă înainte de a pleca, doar ea rămân în încăperea slab luminată.

Trase aer adânc în piept și în loc să plece spre ieșire, se îndreptă spre birou, sperând că băiatul îi va zâmbi, măcar fals pentru că ar durea-o rău să îl vadă trist. Deschise ușor ușa privind direct către băiatul ce citea de zori câteva foi. Închise ușa fără a face zgomot, mergând la fel de tăcută spre el.

- Taehyung?, îl strigă rușinată.

Taehyung își ridică privirea asupra fetei analizându-i mișcările fâstâcite. Zâmbi ridicându-se de pe scaun venind lângă aceasta.

- Îți lipsesc deja?, întrebă apropiindu-se de fata ce încă nu era sigură de cum este Taehyung față de ea. Sumin?, zise el zâmbind. Unde este replica tăioasă la care mă așteptam?

Sumin își ridică privirea din podea, uitându-se strâmb la el. Băiatul pare a fi ok, nu schițează nici un resentiment față de ea și chiar mai mult pare a avea chef de glume.

- Am uitat-o azi, o trec pe caiet pentru data viitoare, îi spuse fata, iar băiatul chicotii ciufulindu-i părul fetei.
Ești ok acum cu totul? M-am tot gândit că zilele astea ți-au fost destul de chinuitoare, de asta nu am rezistat și am intrat.

- În prima zi am fost destul de confuz și pierdut, însă am început ușor, ușor să mă adaptez, acum chiar sunt ok și aș vrea ca și tu să te poți comporta de acum ca Sumin, nu ca Minyoung. Poate mie mi-a fost greu, dar ție trebuie să îți fi fost și mai greu, de acum vreau doar să fi fericită cu cine ești tu, spuse el, iar Sumin aprobă din cap.

Taehyung zâmbi văzând că fata zâmbește, fără a ezita o trase în brațele sale, sărutându-i fruntea. Nu îi păsa că o strigase până acum Minyoung, realizase că el pe Sumin o plăcuse în tot acest timp, cu ea a împărțit situații dificile și de asemenea momente de neuitat pe care nu le poate pierde acum dintr-o întâmplare prostească.

- Îmi pare rău Taehyung, chiar îmi pare rău că te-am păcălit până acum, zise ea afundându-şi capul în pieptul băiatului.

Liniștea se lasă în încăpere, cei doi fiind încă îmbrățișați umplând golul pe care îl simțiseră în ultimele zile.

*

Jin se ridică rapid din scaun pentru a deschide ușa sperând că fata îl va mai vizita să îi spună noutățile din ultima săptămână în care cei doi nu se sunaseră și nici măcar nu își dăduseră mesaje. Deschise ușa de perete, șocat să vadă în fața lui două persoane, nu una.

- Este ok Jin, am să îți explic totul. Poftește-ne întâi înăuntru, spuse fata amuzată de băiatul ce împietrise la vederea lui Taehyung.

- Chiar sunt curios de ce s-a întâmplat, pentru că din ce țin eu minte nu asta plănuisem, spuse el închizând ușa după cei doi.

Sumin îl trase de mână pe blond ghidându-l către canapea, ea fiind la Jin acasă ca în propria ei casă, asta pentru că își petrecuse destul de des timpul la el.
Jin se întoarse cu 3 cești de cafea punându-le pe măsuța din fața lor pregătit să audă o întreagă poveste.
Taehyung în schimb îl analiză pe băiat încercând să își aducă aminte de el și deși îi luă ceva și-l adusese aminte, băiatul ce era cu Min- , Sumin în fața casei acum mult timp și de asemenea băiatul unde fata rămăsese peste noapte de câteva ori." Enervant", gândi blodul văzând în băiatul cu păr negru un adversar. Chiar dacă par prieteni buni, niciodată nu se știe, în băieți și sentimente niciodată nu poți avea încredere deplină.

Astfel mai bine de o oră Sumin îi explică situația de față lui Jin în timp ce Taehyung nu scoase nici măcar un sunet, doar analiză din când în când reacțiile adversarului, în restul timpului privind-o pe fata de lângă el, gândindu-se cum ar putea oprii pentru o zi timpul, să șteargă toate grijile și problemele fetei, pentru o zi să o vadă zâmbind din suflet, să o vadă alergând de colo colo, să o poată iubii fără mărgini.

- Cam asta este situația, spuse ea privindu-i pe ambii.

- Și acum? Cum putem să mai câștigăm timp? Încă nu ai dus contractul semnat tatălui tău și nu mai sunt multe zile până când se termină săptămâna.

- Ce contract?, întrebă Taehyung fiind lipsit de informație, fata uitând să îi spună.

- Trebuie să îți ia acțiunile asupra companiei și să i le ducă tatălui ei, doar că nu putem face asta, iar tatăl ei i-ar putea face ceva daca nu i le aduce. A amânat deja foarte mult, ne este teamă că ar putea mirosi ceva, îl informă Jin pe blond.

Taehyung încerca să se gândească la o soluție, doar că totul era cam din scurt, iar cerința este extrem de riscantă.

- Taehyung, crezi că ai putea face asta?, întrebă Jin. Dacă totul merge bine, Sumin va cădea în drepturile acțiunilor pe care ți le va da înapoi, asta doar după ce îl va trimite unde trebuie pe domnul Yook.

- Jin?!, strigă Sumin la el. Ai luat-o razna? Nu poate face asta, cum să -

- Să o facem, spuse Taehyung, întrerupîndu-o pe fată. Sunt destul de sigur că aveți deja un plan, ai menționat mai devreme, nu va fi ușor să deschidem un caz, dar nu este imposibil. Acțiunile mele, ți le voi da Sumin, am încredere că putem face asta, spuse băiatul zâmbind, sperând că ceea ce face este atât spre binele fetei, cât și al său.