Soție falsă | kth

03

• ᴛᴀᴄâᴍᴜʀɪ •

Aproape că ajunsese pe podea din cauza lui Taehyung care îi trase scaunul mult prea departe de masă și deși băiatul o făcuse cu intenții bune, Sumin nu privise acest gest cu bunătate. Se încruntă la el ne scăpându-l din privire, nici după ce băiatul luase loc pe scaunul alăturat.
Taehyung îi simții privirea mult prea apăsătoare, așa că decise să scape de ea lovindu-i ușor, pentru a nu face zgomot, scaunul fetei.
Sumin îl mai înjură o dată din priviri, apoi se întoarse către socrii săi ce tocmai se așezau la masă.

- De ce stați, mâncați!, le spuse mama lui Taehyung privind fericită către cei doi.

Sumin își lasă privirea pe masă pregătită să ia între degetele sale micuțe bețioșoarele. Aproape că îi pică fața când nu văzu urmă de ele, în schimb fata văzu seturi și seturi de linguri, furculițe și alte tacâmuri pe care nu le văzuse în viața sa.
Strânse din ochi aducându-și aminte că sora sa, Minyoung se oferise de mai multe ori să o învețe aceste detalii spunându-i că va avea nevoie de ele când va participa la comisioane mai mari. Pe atunci Sumin refuzase spunând că nu va participa în viața sa la astfel de mese ca să necesite mai mult decât bețioșoare.
Își mușcă buzele nervoasă dorind să fi știu ce să facă. Se uită cu coada ochiului la Taehyung și decise a-l urma. Luă în mână cea doua furculiță cu trei dinți, luând din același platou cu Taehyung, un rulou de ou cu mărar și ciuperci, strâmbându-se când acesta nu fusese pe placul ei.
Taehyung observă că fata îl imita ceea ce îl amuză, gândindu-se să își bată joc de ea. Luând cuțitul cel mai subțire, baiatul luă în vârful acestuia o chifteluță, Sumin se încruntă bănuind că ceva nu este în regulă, dar din lipsă de știință îl urmă cu exactitate. Taehyung nu se putu abține când fetei îi căzu chifteluța din cuțit în poală, acesta înnecându-se cu mâncarea din cauza râsului.

- Prostuțo!, îi spuse băiatul, luând de pe masă un șervețel pentru a o ajuta.

- Dragule, uite ce adorabili sunt, spusese mama soacră râzând fericită de copii săi.

Socrul în schimb își ridică subtil colțurile gurii, nu fericit de cei doi proaspăt căsătoriți, ci de soția lui care era total paralelă cu afacerile sale. Chiar și acum ea habar nu avea că baiatul ei scump, nu se căsătorise din dragoste, ci pentru o afacere.

- Foarte, spuse acesta continuându-și micul dejun.

*

- Taehyung!, ridică tonul fata când intrară în cameră.

Taehyung se întoarse șocat către fata a cărei voce abia o auzea înainte de căsătorie.

- Minyoung, trebuie să plec la serviciu, îi spuse acesta fiind deja în întârziere, mergând să se schimbe de pijamale în costumul său pregătit deja de menajeră.

Fata se strâmbă, urmărindu-l pe băiat.

- Cum ai putut să îți bați joc de mine?, spuse ea, speriându-l pe băiat care se grăbii să își încheie cât mai rapid nasturii cămășii.

- Tu mă imitai, eu doar mă prosteam, spuse el luându-și sacoul pe el. Ai fost ciudată astăzi, continuă el căutând ceasul perfect ținutei sale. De obicei erai foarte atentă la tacâmuri, îi spuse privind-o scurt fiind prea ocupat de ceasuri.

Sumin își oprii respirația. Se simțea prinsă, ca un hoț în timpul furtului, inima ei bătea agresiv. Abia atunci realizase că uitase de tot ce își impusese atunci când va păși pragul acestei case. Uitase că aici nu trebuie să fie Sumin, o fată răsfățată a cărei gură nu tace până când totul nu e ca ea.
Impulsivă, dar deșteaptă ea preferase mereu să fie superioară tuturor, deși cu tatăl ei nu putea, restul lumii era uimită de dibăcia cu care întorcea orice replică. În schimb, Minyoung, sora sa era o simplă fată ce urmase întotdeauna ordinele tatălui lor. Tăcută, puțin timidă, ea mereu își făcea conștiinciosă treburile până la capăt, aducând uneori și surplusuri favorabile. Spre deosebire de Sumin, Minyoung renunțase de multe ori la demnitatea sa, devenind adesea doamnă de companie a unor directori de companii pentru a obține investițiile lor. Era împovărată de toate, era dezgustată de acei directori care se îmbătau ca niște porci, iar apoi aruncau cu banii în stânga și în dreapta în drumul lor spre mașina persoanală. Nu avea pe nimeni să o susțină, să o consoleze, o avea pe Sumin, dar prefera să nu îi spună nimic și adesea se milogea de tatăl ei ca nu cumva să îi trimită sora mai mică în astfel de locuri.

- Dacă ai terminat să te uiți la mine, eu am să plec, spuse băiatul trecând pe lângă ea, la scurt timp auzindu-se ușa camerei.

Sumin se strâmbă, lăsându-se bătută. Dacă aici era ea, ar fi alergat după Taehyung și i-ar fi tras un șut în fund de toate zilele, însă acum nu, acum nu e momentul așa că are decât să tacă din gură și să înghită tot ca pe un nod deranjant în gât.

Oftă văzând pijamalele băiatului aruncate pe jos. Nu e menajera lui, dar pur și simplu acele lucruri o deranjau atât de tare încât nu putu a le lăsa acolo, ci le ridică, le împachetă și le puse frumos în dulap unde crezu că le este locul.

- Ce fac aici?, se întrebă ca și cum abia acum fusese scoasă dintr-o transă, revenind la sinele ei.

**

Se schimbă în haine cât mai atrăgătoare, perfecte unei petreceri într-un club din centrul Seulului. Căsătorită sau nu, ea nu avea de gând să renunțe la astfel de seri pentru nimic. Iubește să își miște trupul cât mai lașciv pe lângă alți căutători de senzații. Aplică în ultimul rând rujul vișiniu finisând machiajul său cu tentă naturală, dar care o făcea a naibii de atrăgătoare.
Trase geaca de piele pe ea și pantofii cu toc nu foarte înalt, fiindcă trebuie să se miște toată seara fără a căpăta la urmă o durere de picioare. Ieșind pe ușă căută cu privirea în stânga si în dreapta ca nu cumva să fie văzută de cineva, iar atunci când văzu cale liberă, aleargă ca o căprioară spre ieșire.

- Liberă, spuse când se văzu în stradă.

Sări în fața primului taxiu oprindu-l. Astăzi avea să scape de tot stresul acestor două zile de când se afla în acea casă, chiar dacă avea să leșine pe ringul de dans.

《Hei dragii mei. Ce mai faceți? Vă atrage cartea până acum?》