Soție falsă | kth

26

• ᴛᴜ ᴄɪɴᴇ ᴇșᴛɪ? •

Luând-o pe fată de mână merseră până în parcare, asta după ce făcură câteva cumpărături întrucât mama lui Taehyung îi rugase, ea având o întâlnire urgentă fiind nevoită să amâne tot ce avusese în plan pentru ziua de astăzi. Taehyung deschise portbagajul punând cele două plase asigurându-se că în drumul lor spre casă nu se vor vărsa.

- Urcă, spuse băiatul fetei ce aștepta cumințică privindu-l pe băiat și așa cum îi spuse fata făcu.

O privi trist, vedea că fata nu este ok, o vedea ieșită din starea ei normală, pare a nu fii ea. Oftă închizând portbagajul, mai apoi urcând la volanul mașinii. O privii lung pe Minyoung, trebuia să facă ceva și cum era weekendul lor liber, de ce să nu. Taehyung zâmbi pornind motorul mașinii ieșind din parcare. Zâmbetul îl observă și fata, dându-și seama că nu este unul normal, ci băiatul pune ceva la cale. Ar fi vrut să îl întrebe ce face, însă se simțea atât de obosită încât buzele parcă nu ar fii vrut să se deschidă. Și astfel tăcu observând doar direcția în care Taehyung conducea mașina. Gândul ei însă era în căutarea unei soluții și prin oricâte analize ar fii trecut situația, persoanele în cauză, fata nu găsea punctul fericirii. Nu își dorea fericirea pentru ea, ci pentru restul, Jin, Minyoung și mama ei, Taehyung și chiar și tatăl ei, pentru că oricât de tare a rănit-o tot tatăl ei este. Oftă întorcându-și capul pentru a privii pe geamul din dreapta ei. Copacii începură a ruginii, semn că toamna se apropie și astfel aproape 4 luni trecură de când ea îl întâlnii pe Taehyung. Un băiat ce îi dădu impresia unui obsedat de muncă, sever ajunsese micuța ei lume, în care băiatul devenii de fapt prințul ei. Își întoarse capul spre el privindu-l de parca ar fii fost ultima dată, savurându-i înfățișarea. Într-o clipă de neatenție a lui, îi trase mâna în a ei împletindu-și degetele. Taehyung tresării puțin șocat, însă își revenii privind-o cu un zâmbet cald. În acel moment fata gândi "Dacă ai știi totul, nu mi-ai mai zâmbii astfel", gând ce o tulbură atât de tare că își mușcă buza inferioară pentru a nu plânge.

- Aproape am ajuns, anunță băiatul, dar fata nu putu reacționa.

Nu știa unde a ajuns, era o zonă pe care nu o mai văzuse, sentimentul de teamă, de nesiguranță, pătrundere într-un adânc, o sufocau, o sugrumau ușor, mai bine spus, murea în ochii tuturor, dar nimeni nu putea vedea.
Băiatul o invită să coboare, abia atunci prin parbriz văzi o mică cabană din lemn, înconjurată de câțiva copăcei ce o ascundeau în peisajul pădurii din spatele acesteia. Îl privii pe băiat și deși vruse să se ridice picioarele nu o lăsară. Tremura până în adâncul inimii, atunci nu mai rezistă și prima lacrimă îi alunecă pe obraz.

- Taehyung, nu pot face asta, îi spuse evitând să îl privească din cauza părerii de rău față de acesta, ce o purta pe suflet. Tu nu mă cunoști și deși eu cred că te cunosc, nu o fac. Deși îmi spui cine ești, ce vrei, ce simți, eu nu te cunosc, asta pentru că tu împărtășești totul cu Minyoung, nu cu mine.

Taehyung o ascultă atent și deși auzise totul, nu putu înțelege absolut nimic. Cuvintele fetei îi sunau acum a o altă limbă.

- Minyoung ce spui acolo? Nu înțeleg nimic!, declară acesta privind-o și mai confuz pe fată.

Sumin râse scurt, iar fusese strigată pe un alt nume, pe un nume ce nu îi aparține, i-a aparținut sau îi va aparține vreodată. Și deși și-l dorii pe băiat cu atâta sete, concluzia la care a ajuns în ultimul moment al drumului este că el nu este al ei, băiatul nu este soțul ei, iubitul și nici măcar prietenul ei, ci doar un străin al cărui nume nu ar fii trebuit să i-l știe vreodată. "Nu vorbi cu străinii, nu te lua după ei", îi spunea mereu mama ei când era mică, însă ea nu o ascultă și urmând străinul căzu în capcana acestuia, se bază pe el și uită cine este ea cu adevărat.

- Pentru mine nu ești cineva, ești doar un necunoscut, spuse fata privindu-și picioarele. Minyoung, nu este numele meu ci al altcuiva, al unei persoane ce a fost foarte specială pentru mine, a persoanei cu care ai împărțit câteva amintiri înainte de nuntă. Ea ar fii fost cea care ar fii făcut totul mult mai bine decât mine, care nici măcar nu ar fii clipit în fața zâmbetelor tale. Ea era sora mea geamănă, Taehyung.

Băiatul înghiții în sec, râzând zgomotos. Nu înțelegea ce face fata, ce îi tot spune și de ce își tot bate joc de el.

- Ce tot spui acolo? Vrei să râzi de mine? Ai pus vreo farsă la cale?, întrebă panicat, însă tăcerea fetei, lacrimile ei, erau atât de reale. Atunci, tu cine ești?

Sumin zâmbi, era pentru prima dată când fusese întrebată cine este în ultimele 4 luni, iar de acum era în sfârșit ea, acum se putea prezenta ca Sumin, nu ca Minyoung în fața lui.

- Mă bucur să te cunosc, spuse întinzând mâna către el, sunt Sumin. Este pentru prima dată când ne cunoaștem.

Taehyung căzu pe gânduri, încercă să își dea seama cum este posibil, cine este ea, cum își putu bate joc de el 4 luni de zile.
Sumin îl strânse de mână pentru ultima dată, simțind acum că măcar picioarele o țin. Dându-se jos din mașină plecă ușor pe jos.
Băiatul își revenii la realitate, o lacrimă îi alunecă pe obraz și abia atunci realiză, atunci înțelesese toate schimbările, stângăciile fetei din primele zile, șcenariile scrise. Privii spre locul din dreapta și când nu o mai văzu, coborâ din mașină alergând după ea. El încă avea niște întrebări, el vroia să știe cine este ea. Cu cine a dormit în pat...