Soție falsă | kth

30

• ᴀʟᴇɢᴇʀᴇᴀ ᴄᴏʀᴇᴄᴛă•

Taehyung oftă puternic trecându-și extenuat mânile prin păr. Nu știa câte foi a citit astăzi și nici câte semnături a dat. Se uită la ceas asigurându-se că nu va întârzia la cina programată cu entuziasm de către cei doi.

- Taehyung am găsit foile pe care le pierdusem, zise Yoongi intrând pe ușă, grăbindu-se să pună foile pe birou.

- Mulțumesc!, spuse Taehyung citindu-le cât mai rapid sperând că va putea pleca imediat ce termină de semnat si ultimul contract. Bun, deci pe acesta să îl predai mâine dimineață la departamentul de vânzări, iar pe acela îl voi duce eu tatei, îl informă pe Yoongi cu privire la cele mai importante contracte de pe ziua de azi.

- În regulă, confirmă băiatul, luând ceea ce avea el de făcut pentru mâine.

Taehyung se ridică rapid de pe scaun, își luă sacoul și începu a-și aduna lucrurile de pe birou.

- Te grăbești undeva?, întrebă Yoongi, uimit de viteza băiatului.

- Mă întrebi ca prietenul sau ca secretarul meu?, întrebă în glumă băiatul în timp ce își luă cheile de la mașină din sertar.

- Ca prieten, fiindcă suntem după program, zise acesta intrând în gluma băiatului.

- Am întâlnire, îi șopti prietenului său, făcându-i la urmă cu ochiul înainte de a ieșii pe ușă.

Yoongi trase aer adânc în piept, nu înțelegea cum prietenul său acceptă situația și cel mai mult nu înțelegea cum cei doi se îndrăgostiseră unul de celălalt. Se afla la mijloc. Se simțea ca și cum ar pe un fir de ață scurt și subțire. Pus în fața faptului de a alege între prietenul său cel mai bun și amenințarea ce îi țintea pe amândoi.
Expirând zgomotos aerul ce îl ținuse în piept, băiatul hotărâ să poarte o discuție cu prietenul său mâine, iar mai apoi să hotărască ce are să facă.

*

Cei doi îndrăgostiți se aflau deja la masa unui restaurant bine cunoscut printre persoanele din înalta societate. Nu doar decorul plăcut și atmosfera elegantă dădeau speța, ci și mâncarea rafinată, gătită de bucătari cu experiență o făceau.

- Îți place?, întrebă băiatul, curios dacă fetei îi place alegerea lui.

Sumin gustă din nou din mâncare și ca un copil mic, ridică capul privindu-l pe băiat în timp ce dădu de câteva ori din cap pentru a-i confirmă că da. Băiatul râse fiind surprins de drăgălășenia fetei. Se bucura atât de tare să o aibe alături de el, mai plăcuse el în tinerețile lui fete, dar niciodată atât de puternic cum o face acum. Se gândi mult asupra acestei relații, a sentimentelor sale și a situației în care se află și ajunse la o concluzie care îl satisfăcea, ea are să fie aleasa, ea trebuie să fie iubirea ce i-a fost predestinată.

- Ce facem după?, întrebă fata jucându-se cu furculița în farfurie.

Taehyung zâmbi, gândindu-se puțin asupra a ceea ce ar putea face, pentru că acasă nu își dorea nici mort să meargă, voia să stea afară, alături de ea, astfel încât toată lumea să îi vadă.

- Ce spui de o plimbare?, îi propuse, iar fata acceptă zâmbind. Sumin, știu că poate nu este acum momentul potrivit, dar totuși simt că trebuie să discutăm despre asta, zise el, ezitarea simțindu-se în voce, cât și privirea lui ușor agitată.

- Despre ce este vorba Taehyung?, întrebă Sumin imaginându-și deja toate șcenariile cele mai rele.

- Despre acțiuni, voiam să vorbim, spuse el punând pe masă un plic. Am semnat deja totul, tot ce trebuie să faci este să îl semnezi și tu. Vreau să faci asta fără să te gândești la mine, știu că noi doi împreună, chiar și Jin suntem mult mai puternici decât tatăl tău. O să ne asigurăm că el ajunge acolo unde trebuie, iar adevărul va ieșii la iveală, deci te rog, nu te gândi de 2 ori, semnează-l și du-i-l.

Sumin își mușcă buzele nervoasă, ascultând cu atenție ceea ce băiatul îi spunea. Este adevărat că ezita, ar fi sperat ca băiatul să nu îi fii spus vreodată de acele acțiuni, ar fi vrut ca totul să se rezolve de la sine cu trecerea timpului, dar timpul nu rabdă și durerea din inimile lor nu se șterge cu un burete.

- Crezi că totul va merge? O să putem recupera totul?, îl întrebă ea dorindu-și cât mai multă siguranță.

Taehyung dădu din cap, apoi scoase foaia albă din plic, împingând-o în fața fetei așteptând ca această să facă următorul pas și să semneze.
Sumin înghiți în sec, dar alesese să riște totul, alesese să își pună toată încrederea în cei doi băieți, asta pentru că ei rămăseseră singura familie adevărată pe care ea o mai avea alături. Ridică stiloul negru și fără nici o ezitare mâzgălii foaia cu urme de cerneală.

- Sper că am făcut alegerea corectă, spuse ea ridicându-și privirea asupra băiatului. De acum ești lipit de mine ca un cămătar, ți-e clar? Să nu dispari până când nu îți vei lua totul înapoi, zise ea.

Taehyung râse, adora modul fetei de a face glume până și în cele mai serioase momente, iar faptul că acestea erau plasate atât de bine, îl fașcinau.

- O să îmi fii datoare și în lumea de apoi, mi-ai furat inima, trebuie să plătești pentru asta, zise el ridicându-se în picioare aplecându-se deasupra mesei astfel încât să o poată săruta.

După ce plecară din restaurant hotărâră să meargă ușor spre casa lui Jin, ținându-se de mâini, profitând de aerul curat al nopții. În drumul lor se opriră la mai multe tarabe unde au admirat diferite obiecte, de la jucării, la haine și chiar decorațiuni interioare. Cei doi păreau a fi un cuplu proaspăt căsătorit și dacă nu puteai observa asta din micile lor jocuri, din zâmbetele lor pline de fericire, înseamnă că ești orb.

*Very late update. Îmi cer scuze, dar de acum oficial sunt studentă.