Soție falsă | kth

25

• ᴘᴏᴛɪ ғɪɪ sʟᴀʙă •

Sumin urcă la volanul mașinii, cu mâinile tremurânde porni motorul, plecând mai apoi din loc. Îi era frică să vadă ce se află pe stick, îi era atât de teamă încât și-ar fii dorit să se prefacă că nu a văzut acel obiect în viața ei. Parcă cu grijă, apoi intră în clădire direct în biroul lui Jin. Privirile celor doi se întâlniră analizându-se unul pe celălat pentru câteva secunde. Sumin trase aer adânc în piept, apropiându-se de băiatul ce se ridicase deja de pe scaun pentru a veni mai aproape de ea. Fata își puse capul pe pieptul lui, lăsând toată oboseala să-i fie luată de parfumul familiar al băiatului cu care împărtășea mai mult decât o viață. Jin nu spuse nimic, vroia doar să o aline pe fată, simțea că îi este greu chiar dacă fata nu îi spunea, el știa. Își trecu de câteva ori mâna pe deasupra părului ei, apoi o trase și mai aproape de el strângând-o la piept de parcă cineva ar fii fost gata să i-o smulgă de lângă el.

- Este ok, o încurajă. Poți plânge, poți țipa, atât timp cât eu sunt cel căruia îi arăți cum te simți, poți fii slabă, poți cere ajutor.

Sumin își șterse lacrimile depărtându-se ușor de băiat îl privi, gândindu-se cum a putut ea pierde sentimentele pentru un astfel de băiat, cum se putu îndrăgosti de Taehyung un băiat ce este atât de greu să îl aibe, când întotdeauna Jin a fost cel care i-a fost alături.

- Știu asta, zise zâmbind fata. Ești singurul care mi-a mai rămas, nu vreau să mă lași și tu în urmă, spuse lipindu-se din nou de el.

- Nu plec nicăieri, o asigură Jin.

Băiatul o luă de mână ghidând-o pe fată până în fața laptopului, unde o așeză pe scaun. Știa că va fii greu pentru ea să vadă prin filmarea din camera de bord a mașinii mamei sale, cum aceasta a fost ucisă. Strângând-o de mână, băiatul pornii videoclipul.
Sumin își concentră toată atenția asupra filmări și cu lacrimii în ochii își recunoscu mama, o frumusețe de nemaipomenit. Următoarea șcenă o șocă și aproape că uitase cum se mai respiră. Nu putu crede că tatăl ei făcuse acest lucru. Nu îi veni a crede că acesta o ștrangulă pe mama ei, apoi prefăcuse întreaga faptă într-un accident.

- Asta este imposibil!, strigă printre lacrimi, sfâșiată de durere. Jin nu pot crede, chiar dacă văd totul, chiar dacă este în fața ochilor mei, totul pare doar ca o poveste jalnică.

Seokjin o îmbrățișă lăsând-o pe fată să își pună gândurile în ordine printre sutele de lacrimi. El nu o putea ajuta decât prin a o susține, își dorea a putea face mai mult de atât, dar nu o putea face să se simtă inconfortabil.

*

Taehyung se ridică de pe canapea având dureri mari de spate. Adormise așteptând-o pe fată să vină acasă cu o seară în urmă. Privi pierdut în jurul său, căutând telefonul pentru a o suna pe fată. Oftă văzându-și telefonul pe podea, probabil ajuns acolo din cauza somnului său agitat. Caută numele în agendă, sunând-o.

- Minyoung?, întrebă el imediat ce cronometrul conversației pornii.

- Da?, răspunse fata somnoroasă.

- De ce nu ai venit încă acasă? Unde ești?, întrebă băiatul calm pentru a nu o speria pe fată.

- Am rămas la un prieten. Am să vin acasă în jumătate de oră, îmi pare rău că nu am venit aseară.

Taehyung nu mai avea cuvinte, vocea somnoroasă a fetei suna extrem de drăguț și ,deși era îngrijorat, băiatul o iertase deja.

- Te aștept. Să ai grijă pe drum, îi spuse și după ce își luaseră rămas bun încheie apelul.

Zâmbi scurt la telefon, mergând spre bucătărie pentru a pregătii micul dejun. Puse deoparte telefonul și după ce își legă șorțul de talie, se spălă pe mâini. Adună pe masă toate ingredientele și începu a le combina. În ouăle bătute adăuga măsline,marar,ceapă, roșii, piper și sare, punându-le apoi în tigaia deja încinsă. Cât timp ombleta se făcea, scoase pe masă tacâmurile, apoi pregătii cafetiera punând două cești sub ea, lăsând-o să își facă treaba.
Când totul era gata, tot ce mai avea de făcut era să o aștepte pe fată. Lasă șorțul pe spătarul scaunului și fugii la ușă, unde se uită prin vizorul acesteia dacă fata se apropie. Când o văzu parcând mașina se ascunde de după ușă, sărind pe Minyoung când intră, lipind-o de perete.

- Bună dimineața!, îi spuse Taehyung zâmbind.

Șocată, fata nu mai știu ce să zică și chiar dacă ar fii vrut, nu ar fii putut pentru că băiatul o sărută cu sete. Zâmbind, se depărtă de ea.

- Pedeapsa ta, zise el, iar Sumin nu avut nimic altceva de zis decât să zâmbească.

- Nu pare o pedeapsă, comentă ea și îi oferi un alt sărut mult mai scurt, dar sincer.

Taehyung îi acoperii ochii cu mâinile sale, conducând-o către bucătărie, entuziasmat de reacția pe care o va avea fata.

- Tadam!!, strigă el luându-și mâinile.

Sumin râse, fiind atât de fericită, chiar dacă cu o seară în urmă aproape își luase viața din cauza celor aflate.

- Ai gătit chiar tu?, întrebă arătând spre farfurii.

- Da, totul. Acum, gustă din ele, spuse el făcând-o să se așeze la masă.

Sumin nu mai așteptă, luă bețișoarele și gustă din mâncarea iubitului ei, dând din cap, realizând că acesta chiar poate gătii bine.

- Este foarte bun, spuse ea, făcându-l foarte fericit pe Tahyung.

- Mulțumesc! Să avem poftă, spuse el, având împreună un mic dejun liniștit.

《 De mâine încep clasa a 12 a, baftă mie și vouă, pentru că pentru fiecare dintre noi nu este ușor să înveți pentru zeci de materii. 》