Soție falsă | kth

15

• ᴀᴄᴏʟᴏ ᴘᴇɴᴛʀᴜ ᴇᴀ •

Mută și ultima cutie cu recuzite răsuflând ușurată că în sfârșit programul ei se termină. Toată ziua alergă la diferite birouri ale clădirii cu documente și dacă nu făcea asta aducea cafea și când în sfârșit putea sta și ea jos la birou își auzea din nou numele strigat.

- Greu este să caștigi bani, spuse așteptând ca liftul să ajungă la etaj pentru a-și aduna lucrurile de pe birou.

Își puse geanta pe umăr și înainte de a pleca luă două foi de pe birou, intrând peste Taehyung, de această dată într-o manieră mult mai profesională pentru că nu dorea să fie certată iarăși de șef.

- Taehyung, ți-am adus programul filmărilor de săptămâna viitoare, spuse ea lăsându-i foile pe birou.

Taehyung nici măcar nu se arată interesat de foi, ci se ridică de pe scaun luându-i chipul fetei în palme oferindu-i un sărut copilăresc. Îi zâmbi și când o văzu roșind îi mai oferi un sărut.

- Ai terminat? Să te conduc eu acasă?, spuse el de parcă cei doi ar mai fi într-o relație adoleșcentină.

- Am terminat, spuse ea dând din cap. Știi că nu mă poți conduce, trebuie să muncești.

Taehyung oftă privind-o trist, îi părea rău că nu o poate avea mai mult pentru el și deși diseară se vor vedea, așteptarea îl ucide. I-ar plăcea să o scoată undeva în oraș pentru a celebra prima lor zi, însă serviciul nu îl lasă.

- Am plecat, spuse ea mergând spre ușă.

- Nu vreau, spuse el îmbrățișând-o pe la spate, punându-și bărbia pe umărul ei. Vreau să mai stăm împreună, nu ai habar cât de tare am vrut asta.

Sumin chicoti, întorcându-se cu fața la băiat îi oferi un sărut, sperând că acesta o va lăsa să plece înainte ca cei de afară să bănuiască ceva.

- Ne vedem diseară, îi zise ea, el aprobând din cap.

*

Ciocănii în ușă vocea tatălui ei auzindu-se imediat. Când ajunse în fața lui salută politicos, luând la urmă un loc pe canapea.

- Te-ai gândit?, întrebă tatăl ei, venind cu niște foi spre măsuță.

- Da, spuse ea ușor nesigură. Am să fac asta. Deja Taehyung pare interesat, însă nu cred că am încrederea lui deplină și nici nu știu cât de repede aș putea-o câștiga.

- Nu-i nimic, putem grăbi procesul, spuse tatăl ei oferindu-i fetei confuze un zâmbet, nu cald, părintesc, ci unul malefic, genul acela de zâmbet pe care criminalii îl au în timpul interogatoriului.

- Cum?, întrebă ea, ridicându-și sprâncenele aproape până în tavan.

- Mm, nu acum. Ai să vezi când va fi momentul. Pentru moment apropie-te de el cât de mult poți, chiar dacă este nevoie să îți oferi trupul, spuse tatăl ei întinzându-i la urmă foile pe care le adusese. Dacă reușești mai devreme, fă-l să semneze astea. Ai grijă să le pui undeva unde să nu le găsească.

- Am înțeles, puse ea mușcându-și buza inferioară, încă nesigură pe ea.

Din punct de vedere material este cea mai bună alegere pentru că în urma acestei escrocherii se va alege cu cardurile nelimitate din nou, iar mai târziu cu o companie uriașă ce deține nenumărate proprietăți în diferite domenii. Din punct de vedere emoțional nu se simte în stare să îl rănească pe Taehyung, nu poate suporta imaginea din mintea sa auzindu-l spunând : " M-ai păcălit, eu te-am crezut și ți-am oferit totul din mine, iar tu nu numai că mi-ai luat mie, ci întregi familii. Te urăsc, Sumin!"
Își urăște atât de tare tatăl care este în stare să o vândă pentru a-și face afacerea, îi este scârbă că este fiica unui criminal și mai ales că ajunge a i se asemăna.

- Trebuie să plec tată, Taehyung va ajunge acasă în curând, spuse ea îndesându-și foile în geantă, plecând către parcarea subterană.

Când se văzu în mașină nu putu pleca din loc. Își duse mâinile la ochi, lăsând câteva lacrimi să îi invadeze chipul, scăpând astfel de stres.

- Minyoung, îmi pare rău!, spuse printre suspine. Îmi pare rău că nu te ascultam atunci când îți era greu, îmi pare rău pentru că nu ți-am fost un sprijin, poate atunci ai fi fost aici cu mine spunându-mi ce să fac.

Își trecu mâna peste obraji ștergându-și lacrimile. Este într-adevăr neajutorată, este singură în fața unei probleme foarte complicate care este cu totul paralelă ce ceea ce ea își imaginase că va face vreodată. Își dorea să fie procuror ca să poată prinde criminalii, însă ea însăși a devenit o persoană ce trebuie prinsă de lege, un criminal financiar, dar mai rău de atât, un criminal emoțional ce va lăsa o cicatrice adâncă în sufletul lui Taehyung.

**

Urcă la etaj, aprinzând lumina în cameră. Aproape îl atacă pe Taehyung care din dreptul măsuței strigă "Surpriză" , arătând spre măsuța frumos aranjată. Un mic tort cu câteva lumânărele încă neaprinse, iar lângă acesta, două pahare goale și o sticlă de vin.
Sumin se apropie de masă privind pierdută către obiecte.

- Să avem o mică petrecere, îi spuse Taehyung.

Sumin se întoarse cu ochii înlăcrimați, nu de fericire, ci tristețe, către Taehyung.

- Plângi?, spuse el apropiându-se de ea pentru a-i șterge lacrimile. Nu știam că te emoționezi atât de ușor.

- Nu mă atinge Taehyung, îi spuse ea lovindu-i mâna. Nu doar atât nu știi despre mine, continuă făcând contact vizual cu el. Sunt foarte multe lucruri pe care nu le știi și pentru tine, cel mai bine ar fi să nu le știi.

- Minyoung, ce este cu tine?, spuse el îngrijorat. Ai pățit ceva? De unde vii de ești așa?

- Minyoung?, spuse ea râzând sarcastic fiind deja sătulă să audă numele surorii sale în loc de numele ei. Taehyung, ți-am spus că am să te rănesc. De ce continui să te apropii de mine și să mă faci atât de slabă?!, strigă ea trândind pe podea atât tortul cât și paharele și sticla de vin.

Lacrimile o răpuseră la podea, făcând-o să stea cu genunchii în cioburile al căror ascuțiș nu îl mai putea simții.

- Minyoung!, strigă Taehyung sărind la podea pentru a o ridica.

Nu înțelegea ce vrea să îi spună, de ce ține morțiș să îl depărteze de ea, însă știe că fata suferă și orice ar fi, oricine ar face-o astfel, nu va scăpa din mâinile sale.

- Eu te voi rănii, te voi rănii, continuă fata a murmura printre lacrimi între brațele căldurose și grijuli ale băiatului.

- Dacă asta trebuie să faci, fă-o. Eu voi face orice pentru tine, spuse Taehyung mângâindu-i părul, oferindu-i un sărut lung pe frunte pentru a o calma, pentru ai arăta că el este acolo pentru ea.

《Capitolul este postat de la ora 21, însă din cauza unor erori ale aplicației mulți dintre voi nu ați primit notificarea. L-am republicat în speranța că de această dată va merge. Îmi cer scuze de incovenient ! 》